CAPITOLUL 24
Învierea Domnului. El Se arată ucenicilor care mergeau spre Emaus
şi apoi apostolilor. Înălţarea la cer.
1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de
dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le
pregătiseră.
2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe
mormânt.
3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului
Iisus.
4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta,
iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte
strălucitoare.
5. Şi, înfricoşându-se ele şi
plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De
ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte
cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în
mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit,
iar a treia zi să învieze.
8. Şi ele
şi-au adus aminte de cuvântul Lui.
9. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate
acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi
Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau
către apostoli acestea.
11. Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca
o aiurare şi nu le-au crezut.
12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt
şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a
plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în
aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci
de stadii, al cărui nume era Emaus.
14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate
întâmplările acestea.
15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei.
şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L
cunoască.
17. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele
acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de
întristare.
18. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către
El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce
s-au întâmplat în el în zilele acestea?
19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre
Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt
înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.
20. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit
arhiereii şi mai-marii noştri;
21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea
să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea,
astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au
spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt,
23. Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând
că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este
viu.
24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au
găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au
văzut.
25. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor
şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus
proorocii!
26. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească
acestea şi să intre în slava Sa?
27. Şi începând de la Moise şi de la toţi
proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se
făcea că merge mai departe.
29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu
noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a
intrat să rămână cu ei.
30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă,
luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.
31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut;
şi El s-a făcut nevăzut de ei.
32. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în
noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia
Scripturile?
33. Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la
Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei
ce erau împreună cu ei,
34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul
şi S-a arătat lui Simon.
35. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi
cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
36. Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în
mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă.
37. Iar ei, înspăimântându-se şi
înfricoşându-se, credeau că văd duh.
38. Şi Iisus
le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică
astfel de gânduri în inima voastră?
39. Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele,
că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi,
că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine
că am.
40. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi
picioarele Sale.
41. Iar ei încă necrezând de bucurie şi
minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?
42. Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript
şi dintr-un fagure de miere.
43. Şi luând, a mâncat înaintea lor.
44. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am
grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că
trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea
lui Moise, în prooroci şi în psalmi.
45. Atunci le-a deschis mintea ca să
priceapă Scripturile.
46. Şi le-a spus că aşa este scris şi
aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa
să învieze din morţi a treia zi.
47. Şi să se propovăduiască în numele
Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile,
începând de la Ierusalim.
48. Voi sunteţi martorii acestora.
49. Şi iată, Eu trimit peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în
cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.
50. Şi i-a dus afară până spre Betania
şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
51. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit
de ei şi S-a înălţat la cer.
52. Iar ei,
închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53. Şi erau în toată vremea în templu,
lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
|
|