|
CAPITOLUL 4
Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă. Iisus
tămăduieşte pe fiul unui slujitor regesc.
1. Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit
că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan,
2. Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
3. A
lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea.
4. Şi trebuia să treacă prin Samaria.
5. Deci a venit la o cetate a Samariei, numită
Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său;
6. Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind
ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână
şi era ca la al şaselea ceas.
7. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată
apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.
8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca
să cumpere merinde.
9. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti
iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu
samarinenii.
10. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi
ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice:
Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat
apă vie.
11. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai,
şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?
12. Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele
nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi
a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
13. Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din
apa aceasta va înseta iarăşi;
14. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu
nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în
el izvor de apă curgătoare spre viaţă
veşnică.
15. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi
această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici
să scot.
16. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe
bărbatul tău şi vino aici.
17. Femeia
a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai
zis că nu ai bărbat.
18. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe
care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai
spus.
19. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti
prooroc.
20. Părinţii noştri s-au închinat pe acest
munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să
ne închinăm.
21. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că
vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă
veţi închina Tatălui.
22. Voi vă închinaţi căruia nu
ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că
mântuirea din iudei este.
23. Dar vine ceasul şi acum este, când
adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh
şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători
îşi doreşte.
24. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină
trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
25. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se
cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
26. Iisus i-a
zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
27. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau
că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce
vorbeşti cu ea?
28. Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a
dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus
toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
30. Şi au
ieşit din cetate şi veneau către El.
31. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând:
Învăţătorule, mănâncă.
32. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi
nu o ştiţi.
33. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva
să mănânce?
34. Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui
ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.
35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi
vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri
şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi
adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure
împreună şi cel ce seamănă şi cel ce
seceră.
37. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul:
Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi
n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca
lor.
39. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au
crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate
câte am făcut.
40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau
să rămână la ei. Şi a rămas acolo două
zile.
41. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul
Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul
tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta
este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.
43. Şi după cele două zile, a plecat de acolo
în Galileea.
44. Căci Iisus însuşi a mărturisit
că un prooroc nu e cinstit în ţara lui.
45. Deci, când a venit în Galileea, L-au primit galileenii,
cei ce văzuseră toate câte făcuse El în Ierusalim, la
sărbătoare, căci şi ei veniseră la
sărbătoare.
46. Deci iarăşi a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse
apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în
Capernaum.
47. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în
Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să
vindece pe fiul lui, că era gata să moară.
48. Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne
şi minuni, nu veţi crede.
49. Slujitorul regesc a zis către El: Doamne,
coboară-Te înainte de a muri copilul meu.
50. Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte.
Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a
plecat.
51. Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat
spunându-i că fiul lui trăieşte.
52. Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în
care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al
şaptelea, l-au lăsat frigurile.
53. Aşadar tatăl a cunoscut că în ceasul
acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi
a crezut el şi toată casa lui.
54. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o
iarăşi Iisus, venind din Iudeea în Galileea.
|