|
CAPITOLUL 5
Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda.
Iisus vorbeşte despre puterea Sa dumnezeiască.
1. După acestea era o sărbătoare a
iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o
scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având
cinci pridvoare.
3. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi,
şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
4. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în
scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după
tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era
ţinut.
5. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci
şi opt de ani.
6. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi
ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis:
Voieşti să te faci sănătos?
7. Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să
mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că,
până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
8. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău
şi umblă.
9. Şi îndată omul s-a făcut
sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era
sâmbătă.
10. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de
sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei
patul.
11. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut
sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.
12. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis:
Ia-ţi patul tău şi umblă?
13. Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus
se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.
14. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a
zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu
mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai
rău.
15. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că
Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
16. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi
căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta.
17. Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până
acum lucrează; şi Eu lucrez.
18. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii
să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi
pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său,
făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.
19. A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat,
adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la
Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face
Acela, acestea le face şi Fiul întocmai.
20. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I
arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va
arăta Lui, ca voi să vă miraţi.
21. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei
morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul
dă viaţă celor ce voieşte.
22. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată
judecata a dat-o Fiului.
23. Ca toţi să cinstească pe Fiul cum
cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe
Tatăl care L-a trimis.
24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce
ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are
viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a
mutat de la moarte la viaţă.
25. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine
ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui
Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
26. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine,
aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în
Sine;
27. Şi I-a dat putere să facă judecată,
pentru că este Fiul Omului.
28. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul
când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29. Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune
spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre
învierea osândirii.
30. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud,
judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia
Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
31. Dacă mărturisesc Eu despre mine însumi,
mărturia Mea nu este adevărată.
32. Altul mărturiseşte despre Mine; şi
ştiu că adevărată este mărturia pe care o
mărturiseşte despre Mine.
33. Voi aţi trimis la Ioan, şi el a
mărturisit adevărul.
34. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci spun aceasta ca
să vă mântuiţi.
35. Acela (Ioan) era făclia care arde şi
luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o
clipă în lumina lui.
36. Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan;
căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le
săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc
despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37. Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a
mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi văzut
vreodată, nici faţa Lui nu aţi văzut-o;
38. Şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte
în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care l-a trimis Acela.
39. Cercetaţi Scripturile, că socotiţi
că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care
mărturisesc despre Mine.
40. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca
să aveţi viaţă!
41. Slavă de la oameni nu primesc;
42. Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea
lui Dumnezeu.
43. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu
Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl
veţi primi.
44. Cum puteţi voi să credeţi, când
primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la
unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
45. Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui
la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi
aţi nădăjduit.
46. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi
fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
47. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum
veţi crede în cuvintele Mele?
|