|
CAPITOLUL 20
Învierea Domnului. El Se arată Mariei Magdalena, apoi ucenicilor
şi la opt zile, după aceea, lui Toma.
1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica),
Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind
încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe
mormânt.
2. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la
celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe
Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.
3. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic
şi veneau la mormânt.
4. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt
ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la
mormânt.
5. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos,
dar n-a intrat.
6. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi
a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos,
7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă
împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte,
într-un loc.
8. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise
întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.
9. Căci încă nu ştiau Scriptura, că
Iisus trebuia să învieze din morţi.
10. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai
lor.
11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt
plângând. Şi pe când
plângea, s-a aplecat spre mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe
şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde
zăcuse trupul lui Iisus.
13.
Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul
meu şi nu ştiu unde L-au pus.
14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a
văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.
15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine
cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne,
dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi
ridica.
16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis
evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule)
17. Iisus i-a
zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl
Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu
şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul
vostru.
18. Şi a venit Maria Magdalena vestind
ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.
19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a
săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau
adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în
mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi
coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21. Şi Iisus
le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine
Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a
zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor
fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit
Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe
Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul
cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi
dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
26. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau
iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a
venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a
zis: Pace vouă!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace
şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea
şi nu fi necredincios ci credincios.
28. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi
Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut.
Fericiţi cei ce n-au
văzut şi au crezut!
30. Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus
înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că
Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi
viaţă în numele Lui.
|