|
CAPITOLUL 5
Anania şi Safira. Apostolii sunt închişi, dar un înger le
dă drumul. Sfatul lui Gamaliel.
1. Iar un om,
anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina.
2. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia
lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta,
ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din
preţul ţarinei?
4. Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie,
şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima
ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a
murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit.
6. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au
înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat.
7. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat
şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase.
8. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă
aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât.
9. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit
voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au
îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor
scoate afară şi pe tine.
10. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui
Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă
şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul
ei.
11. Şi frică mare a cuprins toată Biserica
şi pe toţi care au auzit acestea.
12. Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne
şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un cuget, în
pridvorul lui Solomon.
13. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se
alipească de ei, dar poporul îi lăuda.
14. Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce
credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei,
15. Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i
puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui
să umbrească pe vreunul dintre ei.
16. Şi se aduna şi mulţimea din
cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi
bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau.
17. Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei
împreună cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de
pizmă.
18. Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au băgat
în temniţa obştească.
19. Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a
deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis:
20. Mergeţi şi, stând, grăiţi poporului
în templu toate cuvintele vieţii acesteia.
21.
Şi, auzind, au intrat de dimineaţă în templu şi
învăţau. Dar venind arhiereul şi cei împreună cu el, au
adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi
au trimis la temniţă să-i aducă pe apostoli.
22. Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în
temniţă şi, întorcându-se, au vestit,
23. Zicând: Temniţa am găsit-o încuiată în
toată siguranţa şi pe paznici stând la uşi, dar când am
descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni.
24. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei
templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar
putea să fie aceasta.
25. Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iată,
bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în
templu, stând şi învăţând poporul.
26. Atunci, ducându-se, căpetenia pazei templului
împreună cu slujitorii i-au adus dar nu cu sila, că se temeau de
popor să nu-i omoare cu pietre.
27. Şi, aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului. Iar
arhiereul i-a întrebat,
28. Zicând: Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă
să nu mai învăţaţi în numele acesta? Şi iată
aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi
voiţi să aduceţi asupra noastră sângele Acestui Om!
29. Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis:
Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.
30. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe
Iisus, pe Care voi L-aţi omorât, spânzurându-L pe lemn.
31. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a
înălţat Stăpânitor şi Mântuitor, ca să dea lui
Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor.
32.
Şi suntem martori ai acestor cuvinte noi şi Duhul Sfânt, pe Care
Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă.
33. Iar ei, auzind, se mâniau foarte şi se
sfătuiau să-i omoare.
34. Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume
Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit de tot poporul, a
poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin,
35. Şi a zis către ei: Bărbaţi
israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi
cu aceşti oameni.
36. Că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas,
zicând că el este cineva, căruia i s-au alăturat un număr
de bărbaţi ca la patru sute, care a fost ucis şi toţi
câţi l-au ascultat au fost risipiţi şi nimiciţi.
37. După aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, în
vremea numărătorii, şi a atras popor mult după el;
şi acela a pierit şi toţi câţi au ascultat de el au fost
împrăştiaţi.
38. Şi acum zic vouă: Feriţi-vă
de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă
această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va
nimici;
39. Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea
să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi
luptători împotriva lui Dumnezeu.
40. Şi l-au ascultat pe el; şi chemând pe apostoli
şi bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în
numele lui Iisus, şi le-au dat drumul.
41. Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se
că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să sufere ocară.
42. Şi toată ziua, în templu şi prin case, nu
încetau să înveţe şi să binevestească pe Hristos
Iisus.
|