|
CAPITOLUL 17
Pavel propovăduieşte în Tesalonic, în Bereea şi în Atena.
1. Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi
prin Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a
iudeilor.
2. Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei
şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi,
3. Deschizându-le şi arătându-le că Hristos
trebuia să pătimească şi să învieze din morţi,
şi că Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus.
4. Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de
partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de elini
închinători la Dumnezeu şi dintre femeile de frunte nu
puţine.
5. Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe
câţiva oameni de rând, răi, adunând gloată întărâtau
cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i
scoată afară, înaintea poporului.
6. Dar, negăsindu-i, târau pe Iason şi pe
câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că cei
ce au tulburat toată lumea au venit şi aici;
7. Pe aceştia i-a găzduit Iason; şi toţi
aceştia lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicând că
este un alt împărat: Iisus.
8. Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii
cetăţii, care auzeau acestea.
9. Şi luând
chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat
drumul.
10. Iar fraţii au trimis îndată, noaptea, la
Bereea, pe Pavel şi pe Sila care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga
iudeilor.
11. Şi aceştia erau mai buni la suflet decât cei
din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele,
cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa.
12. Au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile de
cinste ale elinilor, şi dintre bărbaţi nu puţini.
13. Şi când au aflat iudeii din Tesalonic că
şi în Bereea s-a vestit de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au
venit şi acolo, întărâtând şi tulburând mulţimile.
14. Şi atunci îndată fraţii au trimis pe
Pavel, ca să meargă spre mare; iar Sila şi cu Timotei au
rămas acolo în Bereea.
15. Iar cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la
Atena; şi luând ei porunci către Sila şi Timotei, ca să
vină la el cât mai curând, au plecat.
16. Iar în Atena, pe când Pavel îi aştepta, duhul lui
se îndârjea în el, văzând că cetatea este plină de
idoli.
17. Deci discuta în sinagogă cu iudeii şi cu cei
credincioşi, şi în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce erau
de faţă.
18. Iar unii dintre filozofii epicurei şi stoici
discutau cu el, şi unii ziceau: Ce voieşte, oare, să ne
spună acest semănător de cuvinte? Iar alţii ziceau: Se
pare că este vestitor de dumnezei străini, fiindcă
binevesteşte pe Iisus şi Învierea.
19. Şi luându-l cu ei, l-au dus în Areopag, zicând:
Putem să cunoaştem şi noi ce este această
învăţătură nouă, grăită de tine?
20. Căci tu aduci la auzul nostru lucruri
străine. Voim deci să ştim ce vor să fie acestea.
21. Toţi atenienii şi străinii, care locuiau
acolo, nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou.
22. Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis:
Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi
foarte evlavioşi.
23. Căci străbătând cetatea voastră
şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe
care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci pe Cel pe Care voi,
necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă.
24. Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce
sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu
locuieşte în temple făcute de mâini,
25. Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi
cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare
şi toate.
26. Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc,
ca să locuiască peste toată faţa pământului,
aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii
lor,
27. Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi
şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi.
28. Căci în El trăim şi ne mişcăm
şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri:
căci ai Lui neam şi suntem.
29. Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim
că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite
de meşteşugul şi de iscusinţa omului.
30. Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile
neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de
pretutindeni să se pocăiască,
31. Pentru că a hotărât o zi în care va să
judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit,
dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din
morţi.
32. Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au
luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi
altădată.
33. Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34. Iar unii bărbaţi, alipindu-se de el, au
crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie cu numele
Damaris, şi alţii împreună cu ei.
|