|
CAPITOLUL 20
Pavel călătoreşte iar prin Macedonia. Înviază pe
Eutihie în Troa. Îşi ia rămas bun de la Biserica
Efesului.
1. Iar după ce a încetat tulburarea, Pavel, chemând
pe ucenici şi dându-le îndemnuri, după ce şi-a luat rămas
bun, a ieşit să meargă în Macedonia.
2. Şi străbătând acele părţi
şi dând ucenicilor multe sfaturi şi îndemnuri, a sosit în
Grecia.
3. Şi a stat acolo trei luni. Dar când era să
plece pe apă în Siria, iudeii au uneltit împotriva vieţii lui, iar
el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4. Şi mergeau împreună cu el, până în Asia,
Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh şi Secundus din Tesalonic
şi Gaius din Derbe şi Timotei, iar din Asia: Tihic şi
Trofim.
5. Aceştia, plecând înainte, ne-au aşteptat în
Troa.
6. Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia
de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei în Troa, unde am rămas
şapte zile.
7. În ziua întâi a săptămânii (Duminică)
adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să
plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit
cuvântul lui până la miezul nopţii.
8. Iar în camera de sus, unde erau adunaţi, erau multe
lumini aprinse.
9. Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe
fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit
adânc şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea,
şi l-au ridicat mort.
10. Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat peste el şi,
luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul
lui este în el.
11. Şi suindu-se şi frângând pâinea şi
mâncând, a vorbit cu ei mult până în zori, şi atunci a
plecat.
12. Iar pe tânăr l-au adus viu şi foarte mult s-au
mângâiat.
13. Iar noi, venind la corabie, am plutit spre Asson, ca
să luăm de acolo pe Pavel, căci astfel rânduise el, voind
să meargă pe jos.
14. După ce s-a întâlnit cu noi la Asson, luându-l cu
noi, am venit la Mitilene.
15. Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi
în faţa insulei Hios. Iar în ziua următoare, am ajuns în Samos
şi, după ce am poposit la Troghilion, a doua zi am venit la
Milet.
16. Căci Pavel hotărâse să treacă pe
apă pe lângă Efes, ca să nu i se întârzie în Asia, pentru
că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă,
la Ierusalim, de ziua Cincizecimii.
17. Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la
sine pe preoţii Bisericii.
18. Şi când ei au venit la el, le-a zis: Voi
ştiţi cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua cea
dintâi, când am venit în Asia,
19. Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe
lacrimi şi încercări care mi s-au întâmplat prin uneltirile
iudeilor.
20. Şi cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca
să nu vi le vestesc şi să nu vă învăţ, fie
înaintea poporului, fie prin case,
21. Mărturisind şi iudeilor şi elinilor
întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în
Domnul nostru Iisus Hristos.
22. Iar acum iată că fiind eu mânat de Duhul, merg
la Ierusalim, neştiind cele ce mi se vor întâmpla acolo,
23. Decât numai că Duhul Sfânt mărturiseşte
prin cetăţi, spunându-mi că mă aşteaptă
lanţuri şi necazuri.
24. Dar nimic nu iau în seamă şi nu pun nici un
preţ pe sufletul meu, numai să împlinesc calea mea şi slujba
mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia
harului lui Dumnezeu.
25. Şi acum, iată, eu ştiu că voi
toţi, printre care am petrecut propovăduind
împărăţia lui Dumnezeu, nu veţi mai vedea faţa
mea.
26. Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de
astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27. Căci nu m-am ferit să vă vestesc
toată voia lui Dumnezeu.
28. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă
şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi,
ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a
câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29. Căci eu ştiu aceasta, că după
plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa
turma.
30. Şi dintre voi înşivă se vor ridica
bărbaţi, grăind învăţături
răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după
ei.
31. Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte
că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă
îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.
32. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu
şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă
zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei
sfinţiţi.
33. Argint, sau
aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni;
34. Voi înşivă ştiţi că mâinile
acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu
mine.
35. Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă
astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă
aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai
fericit este a da decât a lua.
36. Şi după ce a spus acestea, plecându-şi
genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia.
37. Şi mare jale i-a cuprins pe toţi şi,
căzând pe grumazul lui Pavel, îl sărutau,
38. Cuprinşi de jale mai ales pentru cuvântul pe care
îl spusese, că n-au să mai vadă faţa lui. Şi
îl petrecură la corabie.
|