|
CAPITOLUL 21
Pavel călătoreşte de la Milet până la Ierusalim.
Iudeii pun mâna pe el în templu.
1. Şi după ce ne-am despărţit de ei,
am plecat pe apă şi, mergând drept, am venit la Cos şi a doua
zi la Rodos, iar de acolo la Patara.
2. Şi găsind o corabie, care mergea în Fenicia,
ne-am urcat în ea şi am plecat.
3. Şi zărind Ciprul şi lăsându-l la
stânga, am plutit spre Siria şi ne-am coborât în Tir, căci acolo
corabia avea să descarce povara.
4. Şi găsind pe ucenici, am rămas acolo
şapte zile. Aceştia spuneau lui Pavel, prin duhul, să nu se
suie la Ierusalim.
5. Şi când am împlinit zilele, ieşind, am plecat,
petrecându-ne toţi, împreună cu femei şi cu copii, până
afară din cetate şi, plecând genunchii pe ţărm, ne-am
rugat.
6. Şi ne-am îmbrăţişat unii pe
alţii şi ne-am urcat în corabie, iar aceia s-au întors la ale
lor.
7. Iar noi, sfârşind călătoria noastră
pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida şi,
îmbrăţişând pe fraţi, am rămas la ei o zi.
8. Iar a doua zi, ieşind, am venit la Cezareea. Şi
intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei şapte
(diaconi), am rămas la el.
9. Şi acesta avea patru fiice, fecioare, care
prooroceau.
10. Şi rămânând noi acolo mai multe zile, a
coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav;
11. Şi, venind el la noi, a luat brâul lui Pavel
şi legându-şi picioarele şi mâinile a zis: Acestea zice Duhul
Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, aşa îl vor lega
iudeii la Ierusalim şi-l vor da în mâinile neamurilor.
12. Şi când am auzit acestea, îl rugam şi noi
şi localnicii să nu se suie la Ierusalim.
13. Atunci a răspuns Pavel: Ce faceţi de
plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata nu
numai să fiu legat, ci să şi mor în Ierusalim pentru numele
Domnului Iisus.
14. Şi neînduplecându-se el, ne-am liniştit,
zicând: Facă-se voia Domnului.
15. Iar după zilele acestea, pregătindu-ne, ne-am
suit la Ierusalim.
16. Şi au venit împreună cu noi şi dintre
ucenicii din Cezareea, ducându-ne la un oarecare Mnason din Cipru, vechi
ucenic, la care am fost găzduiţi.
17. Şi sosind la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu
bucurie.
18. Iar a doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov şi au
venit acolo toţi preoţii.
19. Şi îmbrăţişându-i le povestea cu
de-amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între neamuri, prin slujirea
lui.
20. Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu, şi i-au
zis: Vezi frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de
râvnă pentru lege.
21. Şi ei au auzit despre tine că înveţi pe
toţi iudeii, care trăiesc printre neamuri, să se lepede de
Moise, spunându-le să nu-şi taie împrejur copiii, nici să
umble după datini.
22. Ce este deci? Fără îndoială, trebuie
să se adune mulţime, căci vor auzi că ai venit.
23. Fă, deci, ceea ce îţi spunem. Noi avem patru
bărbaţi, care au asupra lor o făgăduinţă;
24. Pe aceştia luându-i, curăţeşte-te
împreună cu ei şi cheltuieşte pentru ei ca să-şi radă
capul, şi vor cunoaşte toţi că nimic nu este
(adevărat) din cele ce au auzit despre tine, dar că tu însuţi
umbli după Lege şi o păzeşti.
25. Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am trimis
o scrisoare, hotărându-le să se ferească de ceea ce este
jertfit idolilor şi de sânge şi de (animal) sugrumat şi de
desfrâu.
26. Atunci Pavel, luând cu el pe acei bărbaţi,
curăţindu-se împreună cu ei a doua zi, a intrat în templu,
vestind împlinirea zilelor curăţirii, până când a fost
adusă ofranda pentru fiecare din ei.
27. Şi când era să se împlinească cele
şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat
toată mulţimea şi au pus mâna pe el,
28. Strigând: Bărbaţi israeliţi, ajutaţi!
Acesta este omul care învaţă pe toţi pretutindeni, împotriva
poporului şi a Legii şi a locului acestuia; încă şi elini
a adus în templu şi a spurcat acest loc sfânt.
29. Căci ei văzuseră mai înainte cu el
împreună în cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau că Pavel
l-a adus în templu.
30. Şi s-a mişcat toată cetatea şi
poporul a alergat din toate părţile şi, punând mâna pe Pavel,
îl trăgeau afară din templu şi îndată au închis
porţile.
31. Dar când căutau ei ca să-l omoare, a ajuns
veste la comandantul cohortei, că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32. Acela, luând îndată ostaşi şi
sutaşi, a alergat la ei; iar ei, văzând pe comandant şi pe
ostaşi, au încetat de a mai bate pe Pavel.
33. Apropiindu-se atunci comandantul, a pus mâna pe el
şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri şi
întrebat cine este şi ce a făcut.
34. Iar unii strigau în mulţime una, alţii altceva
şi neputând să înţeleagă adevărul, din cauza
tulburării, a poruncit să fie dus în
fortăreaţă.
35. Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia
mulţimii, să fie purtat de ostaşi.
36. Căci mergea după el mulţime de popor,
strigând: Omoară-l!
37. Şi vrând să-l ducă în
fortăreaţă, Pavel a zis comandantului: Îmi este îngăduit
să vorbesc ceva cu tine? Iar el a zis: Ştii greceşte?
38. Nu eşti tu, oare, egipteanul care, înainte de
zilele acestea, te-ai răsculat şi ai scos în pustie pe cei patru
mii de bărbaţi răzvrătiţi?
39. Şi a zis Pavel: Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei,
cetăţean al unei cetăţi care nu este neînsemnată. Te
rog dă-mi voie să vorbesc către popor.
40. Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe
trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare
tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând:
|