|
CAPITOLUL 22
Pavel istoriseşte iudeilor întâmplarea convertirii lui la Hristos.
1. Bărbaţi fraţi şi
părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea faţă de
voi!
2. Şi auzind că le vorbea în limba evreiască,
au făcut mai multă linişte, şi el le-a zis:
3. Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei
şi crescut în cetatea aceasta, învăţând la picioarele lui
Gamaliel în chip amănunţit Legea părintească, plin fiind
de râvnă pentru Dumnezeu, precum şi voi toţi sunteţi
astăzi.
4. Eu am prigonit până la moarte această cale,
legând şi dând la închisoare şi bărbaţi şi
femei,
5. Precum mărturiseşte pentru mine şi
arhiereul şi tot sfatul bătrânilor, de la care primind şi
scrisori către fraţi, mergeam la Damasc, ca să-i aduc
legaţi la Ierusalim şi pe cei ce erau acolo, spre a fi
pedepsiţi.
6. Dar pe când mergeam eu şi mă apropiam de
Damasc, pe la amiază, deodată o lumină puternică din cer
m-a învăluit ca un fulger.
7. Şi am căzut la pământ şi am auzit un
glas, zicându-mi: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?
8. Iar eu am răspuns: Cine eşti, Doamne? Zis-a
către mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Îl
prigoneşti.
9. Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina şi s-au
înfricoşat, dar glasul Celui care îmi vorbea ei nu l-au auzit.
10. Şi am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul a zis
către mine: Ridică-te şi mergi în Damasc şi acolo ţi
se va spune despre toate cele ce ţi s-au rânduit să faci.
11. Şi pentru că nu mai vedeam, din cauza
strălucirii acelei lumini, am venit în Damasc, fiind dus de mână de
către cei ce erau împreună cu mine.
12. Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după
Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc,
13. Venind la mine şi stând alături, mi-a zis:
Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am
văzut.
14. Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri
te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi
să vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui;
15. Că martor vei fi Lui, în faţa tuturor
oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit.
16. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te,
botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui.
17. Şi s-a întâmplat, când m-am întors la Ierusalim
şi mă rugam în templu, să fiu în extaz,
18. Şi să-L văd zicându-mi:
Grăbeşte-te, şi ieşi degrabă din Ierusalim, pentru
că nu vor primi mărturia ta despre Mine.
19. Şi eu am zis: Doamne, ei ştiu că eu
duceam la închisoare şi băteam, prin sinagogi, pe cei care credeau
în Tine;
20. Şi când se vărsa sângele lui Ştefan,
mucenicul Tău, eram şi eu de faţă şi
încuviinţam uciderea lui şi păzeam hainele celor care îl
ucideau.
21. Şi a zis către mine: Mergi, că Eu te voi
trimite departe, la neamuri.
22. Şi l-au ascultat până la acest cuvânt, şi
au ridicat glasul lor, zicând: Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta!
Căci nu se cuvine ca el să mai trăiască.
23. Şi strigând ei şi aruncând hainele şi
azvârlind pulbere în aer,
24. Comandantul a poruncit să-l ducă în
fortăreaţă, spunând să-l ia la cercetare, cu biciul, ca
să cunoască pentru care pricină strigau aşa împotriva
lui.
25. Şi când l-au întins ca să-l biciuiască,
Pavel a zis către sutaşul care era de faţă: Oare vă
este îngăduit să biciuiţi un cetăţean roman şi
nejudecat?
26. Şi auzind sutaşul s-a dus la comandant
să-i vestească, zicând: Ce ai de gând să faci? Că omul
acesta este (cetăţean) roman.
27. Şi venind la el, comandantul i-a zis: Spune-mi,
eşti tu (cetăţean) roman? Iar el a zis: Da!
28. Şi a răspuns comandantul: Eu am dobândit
această cetăţenie cu multă cheltuială. Iar Pavel a
zis: Eu însă m-am şi născut.
29. Deci cei ce erau gata să-l ia la cercetare s-au
depărtat îndată de la el, iar comandantul s-a temut, aflând că
el este (cetăţean) roman şi că a fost legat.
30. Şi a doua zi, voind să cunoască
adevărul, pentru care era pârât de iudei, l-a dezlegat şi a
poruncit să se adune arhiereii şi tot sinedriul şi, aducând pe
Pavel, l-a pus înaintea lor.
|