|
CAPITOLUL 26
Pavel se dezvinovăţeşte înaintea lui Festus şi a
regelui Agripa. Amândoi îl găsesc nevinovat.
1. Agripa a zis către Pavel: Îţi este
îngăduit să vorbeşti pentru tine. Atunci Pavel, întinzând
mâna, se apăra:
2. Mă socotesc fericit, o, rege Agripa, că
astăzi, înaintea ta, pot să mă apăr de toate câte mă
învinuiesc iudeii;
3. Mai ales, pentru că tu cunoşti toate obiceiurile
şi neînţelegerile iudeilor. De aceea te rog să mă
asculţi cu îngăduinţă.
4. Vieţuirea mea din tinereţe, cum a fost ea de la
început în poporul meu şi în Ierusalim, o ştiu toţi
iudeii.
5. Dacă vor să dea mărturie, ei ştiu
despre mine, de mult, că am trăit ca fariseu, în tagma cea mai
riguroasă a religiei noastre.
6. Şi acum stau la judecată pentru nădejdea
făgăduinţei făcute de Dumnezeu către
părinţii noştri,
7. Şi la care cele douăsprezece seminţii ale
noastre, slujind lui Dumnezeu fără încetare, zi şi noapte,
nădăjduiesc să ajungă. Pentru nădejdea aceasta, o,
rege Agripa, sunt pârât de iudei.
8. De ce se socoteşte la voi lucru de necrezut că
Dumnezeu înviază pe cei morţi?
9. Eu unul am socotit, în sinea mea, că faţă
de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia să fac multe
împotrivă;
10. Ceea ce am şi făcut în Ierusalim, şi pe
mulţi dintre sfinţi i-am închis în temniţe cu puterea pe care
o luasem de la arhierei. Iar când erau daţi la moarte, mi-am dat şi
eu încuviinţarea.
11. Şi îi pedepseam adesea prin toate sinagogile
şi-i sileam să hulească şi, mult înfuriindu-mă
împotriva lor, îi urmăream până şi prin cetăţile de
din afară;
12. Şi în felul acesta, mergând şi la Damasc, cu
putere şi cu însărcinare de la arhierei,
13. Am văzut, o, rege, la amiază, în calea mea, o
lumină din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui,
strălucind împrejurul meu şi a celor ce mergeau împreună cu
mine.
14. Şi noi toţi căzând la pământ, eu am
auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, de ce
Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti în
ţepuşă cu piciorul.
15. Iar eu am zis: Cine eşti Doamne? Iar Domnul a zis:
Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti.
16. Dar, scoală-te şi stai pe picioarele tale.
Căci spre aceasta M-am arătat ţie: ca să te rânduiesc
slujitor şi martor, şi al celor ce ai văzut, şi al celor
întru care Mă voi arăta ţie.
17. Alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la
care te trimit,
18. Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă
de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satana la
Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au
sfinţit, prin credinţa în Mine.
19. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultător
cereştii arătări;
20. Ci mai întâi celor din Damasc şi din Ierusalim,
şi din toată ţara Iudeii, şi neamurilor le-am vestit
să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu,
făcând lucruri vrednice de pocăinţă.
21. Pentru acestea, iudeii, prinzându-mă în templu,
încercau să mă ucidă.
22. Dobândind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat
până în ziua aceasta, mărturisind la mic şi la mare,
fără să spun nimic decât ceea ce şi proorocii şi
Moise au spus că va să fie:
23. Că Hristos avea să pătimească
şi să fie cel dintâi înviat din morţi şi să
vestească lumină şi poporului şi neamurilor.
24. Şi acestea grăind el, întru apărarea sa,
i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, eşti nebun!
Învăţătura ta cea multă te duce la nebunie.
25. Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus,
ci grăiesc cuvintele adevărului şi ale
înţelepciunii.
26. Regele ştie despre acestea, şi în faţa
lui vorbesc fără sfială, fiind încredinţat că nimic
nu i-a rămas ascuns, pentru că aceasta nu s-a întâmplat, într-un
ungher.
27. Crezi tu, rege Agripa, în prooroci? Ştiu că
crezi.
28. Iar Agripa a zis către Pavel: Cu puţin de nu
mă îndupleci să mă fac şi eu creştin!
29. Iar Pavel a zis: Ori cu puţin, ori cu mult, eu
m-aş ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci şi toţi care mă
ascultă astăzi să fie aşa cum sunt şi eu, afară
de aceste lanţuri.
30. Şi s-a ridicat şi regele şi guvernatorul
şi Berenice şi cei care şedeau împreună cu ei,
31. Şi plecând, vorbeau unii cu alţii zicând: Omul
acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri.
32. Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea să fie
lăsat liber, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de
Cezarul.
|