|
CAPITOLUL 3
Toţi oamenii, fără osebire, sunt păcătoşi.
1. Care este
deci întâietatea iudeului şi folosul tăierii împrejur?
2. Este mare în toate privinţele. Întâi, pentru că
lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
3. Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare
necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu?
4. Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în
adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este
scris: "Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când
vei judeca Tu".
5. Iar dacă nedreptatea noastră învederează
dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care
aduce mânia? - Ca om vorbesc.
6. Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu
lumea?
7. Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin
minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu
judecat ca păcătos?
8. Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină
cele bune, precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem
noi? Osânda aceasta este dreaptă.
9. Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum.
Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe elini, că
toţi sunt sub păcat,
10. După
cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută
pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici
s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul
nu este.
13. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu
limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor;
14. Gura lor e plină de blestem şi
amărăciune;
15. Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
16. Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
17. Şi
calea păcii ei nu au cunoscut-o;
18. Nu
este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor".
19. Dar ştim că cele câte zice Legea le spune
celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi
ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20. Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va
îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa
păcatului.
21. Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat
dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de
prooroci.
22. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în
Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred,
căci nu este deosebire.
23. Fiindcă toţi au păcătuit şi
sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu;
24. Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin
răscumpărarea cea în Hristos Iisus.
25. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de)
ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi
arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte
făcute,
26. Întru îngăduinţa lui Dumnezeu - ca
să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El
Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din
credinţa în Iisus.
27. Deci,
unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege?
Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credinţei.
28. Căci socotim că prin credinţă se va
îndrepta omul, fără faptele Legii.
29. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi
Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor.
30. Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta
din credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi, prin
credinţă, pe cei netăiaţi împrejur.
31. Desfiinţăm deci noi Legea prin
credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.
|