|
CAPITOLUL 10
Iudeii, în pustie, au cunoscut dreapta asprime a lui Dumnezeu. Cina
Domnului trebuie ţinută întru sfinţenie. Grija pentru cugetul
celor slabi.
1. Căci
nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că
părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că
toţi au trecut prin mare.
2. Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în
nor şi în mare.
3. Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare
duhovnicească;
4. Şi toţi, aceeaşi băutură
duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra
duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos.
5. Dar cei mai mulţi dintre ei nu au plăcut lui
Dumnezeu, căci au căzut în pustie.
6. Şi acestea s-au făcut pilde pentru noi, ca
să nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;
7. Nici închinători la idoli să nu vă
faceţi, ca unii dintre ei, precum este scris: "A şezut poporul
să mănânce şi să bea şi s-au sculat la
joc";
8. Nici să ne desfrânăm cum s-au desfrânat unii
dintre ei, şi au căzut, într-o zi, douăzeci şi trei de
mii;
9. Nici să ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii
dintre ei şi au pierit de şerpi;
10. Nici să cârtiţi, precum au cârtit unii dintre
ei şi au fost nimiciţi de către pierzătorul.
11. Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca
preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre
povăţuirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile
veacurilor.
12. De aceea, cel căruia i se pare că stă
neclintit să ia seama să nu cadă.
13. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste
puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui
ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată
cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi
răbda.
14. De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la
idoli.
15. Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi ce vă spun.
16. Paharul binecuvântării, pe care-l
binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui
Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea
cu trupul lui Hristos?
17. Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi;
căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.
18. Priviţi pe Israel după trup: Cei care
mănâncă jertfele nu sunt ei, oare, părtaşi
altarului?
19. Deci
ce spun eu? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este
ceva?
20. Ci (zic) că cele ce jertfesc neamurile, jertfesc
demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc ca voi să fiţi
părtaşi ai demonilor.
21. Nu puteţi să beţi paharul Domnului
şi paharul demonilor; nu puteţi să vă
împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa
demonilor.
22. Oare vrem să mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai
tari decât El?
23. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi
folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
24. Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale
aproapelui.
25. Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie,
fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru.
26. Căci "al Domnului este pământul şi
plinirea lui".
27. Dacă cineva dintre necredincioşi vă
cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă
duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără
să întrebaţi nimic pentru conştiinţă.
28. Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa
idolilor, să nu mâncaţi pentru cel care v-a spus şi pentru
conştiinţă.
29. Iar conştiinţa, zic, nu a ta însuţi, ci a
altuia. Căci de ce
libertatea mea să fie judecată de o altă
conştiinţă?
30. Dacă eu sunt părtaş harului, de ce
să fiu hulit pentru ceea ce aduc mulţumire?
31. De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori
altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le
faceţi.
32. Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor,
nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
33. Precum şi eu plac tuturor în toate, necăutând
folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască.
|