|
CAPITOLUL 11
Împotriva apostolilor mincinoşi. Pavel arată virtuţile
şi ostenelile sale.
1. O, de
mi-aţi îngădui puţină neînţelepţie! Dar îmi
şi îngăduiţi,
2. Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu,
pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă
înfăţişez lui Hristos fecioară
neprihănită.
3. Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a
amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată
şi gândurile voastre de la curăţia şi
nevinovăţia cea în Hristos.
4. Căci dacă cel ce vine vă propovăduieşte
un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luaţi un alt
duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi
primit-o, - voi l-aţi îngădui foarte bine.
5. Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât
cei mai de frunte dintre apostoli.
6. Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu
însă în cunoştinţă, ci v-am dovedit-o în totul
faţă de voi toţi.
7. Sau am făcut păcat că v-am
propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine
însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi?
8. Alte Biserici am prădat, luând plată ca să
vă slujesc pe voi.
9. Şi de faţă fiind la voi şi în lipsuri
aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Căci în cele ce mi-au lipsit, m-au
îndestulat fraţii veniţi din Macedonia. Şi în toate m-am
păzit şi mă voi păzi, să nu vă fiu
povară.
10. Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda
aceasta nu-mi va fi îngrădită în ţinuturile Ahaei.
11. Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu
ştie!
12. Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să
tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în
ceea ce se laudă.
13. Pentru
că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători
vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se
preface în înger al luminii.
15. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui
iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va
fi după faptele lor.
16. Iarăşi zic: Să nu mă socotească
cineva că sunt fără minte, iar de nu primiţi-mă
măcar ca pe un fără-de-minte, ca să mă laud şi
eu puţin.
17. Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc,
ci ca în neînţelepţie, în această stare de laudă.
18. Deoarece mulţi se laudă după trup,
mă voi lăuda şi eu.
19. Pentru că voi, înţelepţi fiind,
îngăduiţi bucuros pe cei neînţelepţi.
20. Căci de vă robeşte cineva, de vă
mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă
priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz,
- răbdaţi.
21. Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi.
Dar în orice ar cuteza cineva - întru neînţelepţie zic, - cutez
şi eu!
22. Sunt
ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu.
Sunt ei sămânţa lui Avraam? Sunt şi eu.
23. Sunt
ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în
bătăi peste măsură, la moarte adeseori.
24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri
de bici fără una.
25. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am
fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o
noapte şi o zi am petrecut în largul mării.
26. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri,
în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la
păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în
primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi;
27. În osteneală şi în trudă, în privegheri
adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi
în lipsă de haine.
28. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă
împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile.
29. Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu
să nu ard?
30. Dacă trebuie să mă laud, mă voi
lăuda cu cele ale slăbiciunii mele!
31. Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel
ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!
32. În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea
cetatea Damascului, ca să mă prindă,
33. Şi printr-o fereastră am fost lăsat în
jos, peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile
lui.
|