|
CAPITOLUL 5
Cum trebuie a îndemna. Care văduve trebuie ajutate. Despre preoţi.
Despre păcătoşi.
1. Pe cel
bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un
părinte; pe cei tineri, ca pe fraţi.
2. Pe femeile bătrâne îndeamnă-le ca pe nişte
mame, pe cele tinere ca pe surori, în toată curăţia.
3. Pe văduve cinsteşte-le, dar pe cele cu
adevărat văduve.
4. Dacă vreo văduvă are copii sau
nepoţi, aceştia să se înveţe să cinstească mai
întâi casa lor şi să dea răsplătire părinţilor,
pentru că lucrul acesta este bun şi primit înaintea lui
Dumnezeu.
5. Cea cu adevărat văduvă şi
rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi
stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi
ziua.
6. Iar cea care trăieşte în desfătări,
deşi e vie, e moartă.
7. Şi acestea porunceşte-le, ca ele să fie
fără de prihană.
8. Dacă însă cineva nu poartă grijă de
ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de
credinţă şi este mai rău decât un necredincios.
9. Să fie înscrisă între văduve cea care nu
are mai puţin de şaizeci de ani şi a fost femeia unui singur
bărbat;
10. Dacă are mărturie de fapte bune: dacă a
crescut copii, dacă a fost primitoare de străini, dacă a
spălat picioarele sfinţilor, dacă a venit în ajutorul celor
strâmtoraţi, dacă s-a ţinut stăruitor de tot ce este
lucru bun.
11. Iar de văduvele tinere fereşte-te. Căci,
atunci când poftele le îndepărtează de Hristos, vor să se
mărite.
12. Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă
şi-au călcat credinţa cea dintâi.
13. Dar în acelaşi timp se învaţă să fie
leneşe, cutreierând casele, şi nu numai leneşe, ci şi
guralive şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvin.
14. Vreau deci ca văduvele tinere să se
mărite, să aibă copii, să-şi vadă de case,
şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară.
15. Căci unele s-au şi abătut, ca să se
ducă după satana.
16. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă
are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica
să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu
adevărat văduve.
17. Preoţii, care îşi ţin bine
dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai
ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu
învăţătura.
18. Pentru că Scriptura zice: "Să nu legi
gura boului care treieră", şi: "Vrednic este
lucrătorul de plata sa".
19. Pâră împotriva preotului să nu primeşti,
fără numai de la doi sau trei martori.
20. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de
faţă cu toţi, ca şi ceilalţi să aibă
teamă.
21. Te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu şi a
lui Iisus Hristos şi a îngerilor aleşi, ca să
păzeşti acestea, fără a lua o hotărâre dinainte,
nefăcând nimic cu părtinire.
22. Nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu
te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te
curat.
23. De acum nu bea numai apă, ci foloseşte
puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale
slăbiciuni.
24. Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând
înaintea lor la judecată, ale altora însă vin în urma lor.
25. Tot aşa şi faptele cele bune sunt vădite,
şi cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.
|