|
CAPITOLUL 1
Dumnezeu a trimis oamenilor pe Fiul Său, Care este peste toate, mai
presus decât îngerii şi decât toată făptura.
1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri
şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin
prooroci,
2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit
nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin
Care a făcut şi veacurile;
3. Care, fiind strălucirea slavei şi chipul
fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale,
după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea
păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea
înalte,
4. Făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a
moştenit un nume mai deosebit decât ei.
5. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu
vreodată: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am
născut"; şi iarăşi: "Eu Îi voi fi Lui Tată
şi El Îmi va fi Mie Fiu"?
6. Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi
născut, El zice: "Şi să se închine Lui toţi îngerii
lui Dumnezeu".
7. Şi de îngeri zice: "Cel ce face pe îngerii
Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc";
8. Iar către Fiul: "Tronul Tău, Dumnezeule,
în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul
împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea;
pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul
bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi".
10. Şi: "Întru început Tu, Doamne, pământul
l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o
haină se vor învechi;
12. Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi
ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii
Tăi nu se vor sfârşi".
13. Şi căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu
vreodată: "Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe
vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale"?
14. Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare,
trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii
mântuirii?
|