|
CAPITOLUL 3
Hristos este mai presus decât Moise. Dacă neascultarea de Moise aduce
pedeapsă, cu atât mai mult neascultarea de Hristos.
1. Pentru aceea, fraţi sfinţi,
părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul
şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos,
2. Care credincios a fost Celui ce L-a rânduit, precum
şi Moise în toată casa Lui.
3. Pentru că Acesta (Iisus) S-a învrednicit de mai
multă slavă decât Moise, după cum are mai multă cinste
decât casa cel ce a zidit-o.
4. Căci orice casă e zidită de către
cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.
5. Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o
slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în
viitor,
6. Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa.
Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la
sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda
nădejdii noastre.
7. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Dacă
veţi auzi astăzi glasul Lui,
8. Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la
răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,
9. Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au
încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
10. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis:
Pururea ei rătăcesc cu inima şi căile Mele nu le-au
cunoscut,
11. Că M-am jurat în mânia Mea: "Nu vor intra
întru odihna Mea!".
12. Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva,
în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca să
vă depărteze de la Dumnezeul cel viu.
13. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare
zi, până ce putem să zicem: astăzi! ca nimeni dintre voi
să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea
păcatului;
14. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui
Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă,
începutul stării noastre întru El,
15. De vreme ce se zice: Dacă veţi auzi
astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre, ca la
răzvrătire.
16. Cine sunt cei care, auzind, s-au răzvrătit?
Oare nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise?
17. Şi împotriva cui a ţinut mâine timp de
patruzeci de ani? Au nu împotriva celor ce au păcătuit, ale
căror oase au căzut în pustie?
18. Şi cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna
Sa, decât numai celor ce au fost neascultători?
19. Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina
necredinţei lor.
|