|
CAPITOLUL 4
Odihna este dată celor ce cred în Hristos. Puterea cuvântului lui
Dumnezeu. Hristos Arhiereu.
1. Să ne temem, deci, ca nu cumva, câtă vreme
ni se lasă făgăduinţa să intrăm în odihna Lui,
să pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi.
2. Pentru că şi nouă ni s-a binevestit ca
şi acelora, dar cuvântul propovăduirii nu le-a fost lor de folos,
nefiind unit cu credinţa la cei care l-au auzit.
3. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în
odihnă, precum s-a zis: "M-am jurat întru mânia Mea: nu vor intra
întru odihna Mea", măcar că lucrurile erau săvârşite
de la întemeierea lumii.
4. Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis
astfel: "Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate
lucrurile Sale".
5. Şi în acelaşi loc, zice iarăşi:
"Nu vor intra întru odihna Mea!".
6. Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă,
iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor,
n-au intrat,
7. Dumnezeu hotărăşte din nou o zi,
astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a
zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu
învârtoşaţi inimile voastre".
8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă,
Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de
odihnă.
9. Drept aceea, s-a lăsat altă
sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a
odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea
odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a
neascultării,
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi
lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două
tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura
sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă,
şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările
inimii,
13. Şi nu este nici o făptură ascunsă
înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în
faţa Căruia noi vom da socoteală.
14. Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a
străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem
cu tărie mărturisirea.
15. Că nu avem Arhiereu care să nu poată
suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după
asemănarea noastră, afară de păcat.
16. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul
harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre
ajutor, la timp potrivit.
|