|
CAPITOLUL 2
Hristos este piatra cea din capul unghiului.
1. Deci, lepădând toată răutatea şi
tot vicleşugul şi făţărniciile şi pizmele
şi toate clevetirile,
2. Ca nişte prunci de curând născuţi, să
doriţi laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el
să creşteţi spre mântuire,
3. De vreme ce aţi gustat şi aţi văzut
că bun este Domnul.
4. Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni
într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă
şi de preţ;
5. Şi voi înşivă, ca pietre vii,
zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie
sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti,
bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos;
6. Pentru că scris este în Scriptură:
"Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare
preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina".
7. Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este
cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au băgat-o în
seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului,
8. Şi piatră de poticnire şi stâncă de
sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare
cuvântului, spre care au şi fost puşi.
9. Iar voi sunteţi seminţie aleasă,
preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de
Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce
v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată,
10. Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum
sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi
parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi.
11. Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte
străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ,
să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se
războiesc împotriva sufletului.
12. Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea
ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele,
privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să
preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta.
13. Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei
orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt
stăpânitor,
14. Fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimişi de
el, spre pedepsirea făcătorilor de rele şi spre lauda
făcătorilor de bine;
15. Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin
faptele voastre cele bune, să închideţi gura oamenilor
fără minte şi fără cunoştinţă.
16. Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi
cum aţi avea libertatea drept acoperământ al
răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.
17. Daţi tuturor cinste, iubiţi frăţia,
temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi pe împărat.
18. Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor
voştri, cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci
şi celor urâcioşi.
19. Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să
sufere cineva întristări, pe nedrept, cu gândul la El.
20. Căci, ce laudă este dacă, pentru
greşeală, primiţi bătaie întru răbdare? Iar
dacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi
răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu.
21. Căci spre aceasta aţi fost chemaţi,
că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă
pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui,
22. Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a
aflat vicleşug în gura Lui,
23. Şi Care, ocărât fiind, nu răspundea cu
ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui
ce judecă cu dreptate.
24. El a purtat păcatele noastre, în trupul Său,
pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să
vieţuim dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi
vindecat.
25. Căci eraţi ca nişte oi
rătăcite, dar v-aţi întors acum la Păstorul şi la
Păzitorul sufletelor voastre.
|