|
CAPITOLUL 3
Îndemnuri către soţi. Îndemnuri tuturor spre dragoste şi
blândeţe. Suferinţa Domnului şi pogorârea Lui în iad. Puterea
Botezului.
1. Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă
bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii
care nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi,
fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor,
2. Văzând de aproape viaţa voastră
curată şi plină de sfială.
3. Podoaba voastră să nu fie cea din afară:
împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor
scumpe,
4. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru
nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care
este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5. Că aşa se împodobeau, odinioară, şi
sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se
bărbaţilor lor,
6. Precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el
domn, ale cărei fiice sunteţi, dacă faceţi ce e bine
şi nu vă temeţi de nimic.
7. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi
înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai
slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care, împreună
cu voi, sunt moştenitoare ale harului vieţii, aşa încât
rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.
8. În sfârşit, fiţi toţi într-un gând,
împreună-pătimitori, iubitori de fraţi, milostivi,
smeriţi.
9. Nu răsplătiţi răul cu rău sau
ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, căci spre
aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi
binecuvântarea.
10. Cel ce voieşte să iubească viaţa
şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la
rău şi buzele sale să nu grăiască
vicleşug;
11. Să se ferească de rău şi să
facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze;
12. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi
şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Domnului este
împotriva celor ce fac rele.
13. Şi cine vă va face vouă rău,
dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?
14. Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi
veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să
vă tulburaţi.
15. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi
în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să
răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea
voastră,
16. Dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget
curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă
de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea
bună întru Hristos.
17. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui
Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând
cele rele.
18. Pentru că şi Hristos a suferit odată
moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi,
ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu
făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi
duhurilor ţinute în închisoare,
20. Care fuseseră neascultătoare
altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta,
în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine
suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.
21. Iar această mântuire prin apă închipuia
botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca
ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului
bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,
22. Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta
lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi
puterile.
|