|
CAPITOLUL 2
Venirea învăţătorilor mincinoşi. Pilde de pedepse ce
aşteaptă pe desfrânaţi şi pe amăgitori. Păcatul celor ce se leapădă
de credinţă.
1. Dar au fost
în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor
fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri
pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a
răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;
2. Şi mulţi se vor lua după
învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor,
calea adevărului va fi hulită;
3. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte
amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult
pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu
dormitează.
4. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii
care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în
iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată,
5. Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat
numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a
adus potopul peste cei fără de credinţă,
6. Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei,
osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca
o pildă nelegiuiţilor din viitor;
7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a
celor nelegiuiţi, l-a izbăvit,
8. Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce
vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din
pricina faptelor lor nelegiuite.
9. Domnul poate să scape din ispite pe cei
credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca
să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
10. Şi mai vârtos pe cei ce umblă după îmboldirile
cărnii, în pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia
cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se
cutremură să hulească măririle (din cer),
11. Pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie
şi în putere, nu aduc în faţa Domnului judecată defăimătoare
împotriva lor.
12. Aceştia însă, ca nişte dobitoace
fără minte, din fire făcute să fie prinse şi
nimicite, hulind cele ce nu cunosc vor pieri în stricăciunea lor;
13. Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua
plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de
fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi
plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la
mesele voastre;
14. Având ochii plini de pofta desfrânării şi
fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele
nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii
blestemului.
15. Părăsind calea cea dreaptă, au
rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a
iubit plata nedreptăţii,
16. Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege;
căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind
cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului.
17. Aceştia sunt izvoare fără de apă
şi nori purtaţi fără de furtună, cărora li se păstrează,
în veac, întunericul cel de nepătruns,
18. Căci rostind vorbe trufaşe şi
deşarte, ei momesc întru poftele trupului, cu desfrânări, pe cei
care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în
rătăcire.
19. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei
înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te
biruieşte, aceea te şi stăpâneşte.
20. Căci dacă, după ce au scăpat de
întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în
acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai
rele decât cele dintâi.
21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut
calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se
întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală:
Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la
noroiul mocirlei lui.
|