|
CAPITOLUL 3
Fiii lui Dumnezeu sunt fericiţi prin nădejdea lor în Tatăl;
sunt curaţi de păcat, iubitori de fraţi, dar urâţi de
lume. Iubirea către aproapele şi către Dumnezeu.
1. Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit
nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi
suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut
nici pe El.
2. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi
ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El
Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum
este.
3. Şi oricine şi-a pus în El nădejdea, acesta
se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este.
4. Oricine făptuieşte păcatul
săvârşeşte şi nelegiuirea, şi păcatul este
nelegiuirea.
5. Şi voi ştiţi că El S-a arătat ca
să ridice păcatele şi păcat întru El nu este.
6. Oricine rămâne întru El nu
păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a
văzut nici nu L-a cunoscut.
7. Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel
ce săvârşeşte dreptatea este drept, precum Acela drept
este.
8. Cine săvârşeşte păcatul este de la
diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte.
Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile
diavolului.
9. Oricine este născut din Dumnezeu nu
săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui
Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să
păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi
pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel
ce nu iubeşte pe fratele său.
11. Pentru că aceasta este vestea pe care aţi
auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul,
12. Nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a
ucis pe fratele său. Şi pentru care pricină l-a ucis?
Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau
drepte.
13. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea
vă urăşte.
14. Noi ştim că am trecut din moarte la
viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe
fratele său rămâne în moarte.
15. Oricine urăşte pe fratele său este
ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de
oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în
El.
16. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus
sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem
sufletele pentru fraţi.
17. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se
uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide
inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui
Dumnezeu?
18. Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din
gură, ci cu fapta şi cu adevărul.
19. În aceasta vom cunoaşte că suntem din
adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii
noastre,
20. Fiindcă, dacă ne osândeşte inima
noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi
ştie toate.
21. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne
osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu.
22. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că
păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.
23. Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem
întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul
pe altul, precum ne-a dat poruncă.
24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în
Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că
El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.
|