CAPITOLUL 4
Trebuie să ne ferim de duhurile amăgitoare. Iubirea lui Dumnezeu
către noi cere iubirea noastră către fraţi.
1. Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui
duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă
mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.
2. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui
Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit
în trup, este de la Dumnezeu.
3. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe
Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre
care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.
4. Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi
biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel
ce este în lume.
5. Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume
şi lumea îi ascultă.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu
ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta
cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
7. Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru
că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este
născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru
că Dumnezeu este iubire.
9. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu
către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis
Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.
10. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit
pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul
Său jertfă de ispăşire pentru păcatele
noastre.
11. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe
noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.
12. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar
de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea
Lui în noi este desăvârşită.
13. Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi
El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său.
14. Şi noi am văzut şi mărturisim
că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.
15. Cine mărturiseşte că Iisus este fiul lui
Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu.
16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe
care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce
rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne
întru el.
17. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea
Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua
judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi
noi, în lumea aceasta.
18. În iubire nu este frică, ci iubirea
desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu
sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în
iubire.
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel
dintâi.
20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe
fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu
iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe
Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.
21. Şi această poruncă avem de la El: cine
iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele
său.
|