|
CAPITOLUL 14
Mielul şi cei răscumpăraţi sălăşluiesc
în Sion. Trei îngeri vestesc judecăţile lui Dumnezeu.
Secerişul şi culesul viei.
1. Şi m-am uitat şi iată Mielul
stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru
de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe
frunţile lor.
2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe
şi ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca
glasul celor ce cântă cu alăutele lor.
3. Şi cântau o cântare nouă, înaintea tronului
şi înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor;
şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o
sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră
răscumpăraţi de pe pământ.
4. Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei,
căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel ori
unde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre
oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului.
5. Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă
sunt fără prihană.
6. Şi am văzut apoi alt înger, care zbura prin
mijlocul cerului, având să binevestească Evanghelia
veşnică celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul
şi seminţia şi limba şi poporul,
7. Zicând cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu
şi daţi Lui slavă, că a venit ceasul judecăţii
Lui, şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi
pământul şi marea şi izvoarele apelor.
8. Şi un al doilea înger a venit, zicând: A căzut,
a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile
din vinul furiei desfrânării sale.
9. Şi al treilea înger a venit după ei, strigând
cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi
primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
10. Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu,
turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc
şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea
Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor.
Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină
fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui
ei.
12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
13. Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi
cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul,
odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei,
14. Şi am privit şi iată un nor alb şi
Cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună
de aur şi în mână seceră ascuţită.
15. Şi iată un alt înger a ieşit din templu,
strigând cu glas mare Celui ce şedea pe nor: Trimite secera şi
seceră, că a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt
secerişul pământului.
16. Şi Cel ce şedea pe nor a aruncat pe
pământ secera lui şi pământul a fost secerat.
17. Şi un alt înger a ieşit din templul cel
ceresc, având şi el un cuţitaş ascuţit.
18. Şi încă un înger a ieşit din altar, având
putere asupra focului, şi a strigat cu glas mare celui care avea
cuţitaşul ascuţit, zicând: Trimite cuţitaşul
tău cel ascuţit şi culege ciorchinii viei pământului,
căci s-au copt.
19. Şi îngerul a aruncat, pe pământ,
cuţitaşul lui şi a cules via pământului şi strugurii
i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20. Şi teascul a fost călcat afară din cetate
şi a ieşit sânge din teasc, până la zăbalele cailor, pe o
întindere de o mie şase sute de stadii.
|