CAPITOLUL 39
Iosif în Egipt.
l. Deci Iosif a fost dus în
Egipt şi din mâna Ismaeliţilor, care l-au dus acolo, l-a
cumpărat egipteanul Putifar, o căpetenie de la curtea lui Faraon
şi comandantul gărzii lui.
2. Domnul însă era cu
Iosif şi el era om îndemânatic şi trăia în casa egipteanului,
stăpânul său.
3. Stăpânul său
vedea că Domnul era cu dânsul şi că toate câte făcea el,
Domnul le sporea în mâna lui.
4. De aceea a aflat Iosif
trecere înaintea stăpânului său şi i-a plăcut şi l-a
pus peste casa sa şi toate câte avea le-a dat pe mâna lui Iosif.
5. Iar după ce l-a pus
peste casa sa şi peste toate câte avea, a binecuvântat Domnul casa
egipteanului pentru Iosif şi era binecuvântarea Domnului peste tot ce
avea el în casa şi în ţarina sa.
6. Şi a lăsat
Putifar pe mâna lui Iosif tot ce avea şi, de când îl avea pe el, nu
purta grijă de nimic din câte avea, fără numai de pâinea ce
mânca. Iosif însă era chipeş la statură şi foarte frumos
la fată.
7. Aşa fiind, femeia
stăpânului său şi-a pus ochii pe Iosif şi i-a zis:
"Culcă-te cu mine!"
8. Iar el n-a voit, ci a
zis către femeia stăpânului său: "De când sunt aici,
stăpânul meu nu poartă grijă de nimic în casa sa, ci toate
câte are le-a dat pe mâna mea.
9. În casa aceasta nu-i
nimeni mai mare decât mine şi de la nimic nu sunt oprit decât numai de
la tine, pentru că tu eşti femeia lui. Cum dar să fac eu acest
mare rău şi să păcătuiesc înaintea lui
Dumnezeu?"
10. Dar, deşi ea zicea
aşa lui Iosif în toate zilele, el n-o asculta să se culce cu ea,
nici să fie cu ea.
11. Se întâmplă într-o
zi să intre Iosif în casă după treburile sale şi, nefiind
în casă vreunul din casnici,
12. Ea l-a apucat de haină şi i-a zis:
"Culcă-te cu mine!" El însă, lăsând haina în mâinile
ei, a fugit şi a ieşit afară.
13. Iar ea, când a
văzut că el, lăsându-şi haina în mâinile ei, a fugit
şi a ieşit afară,
14. A strigat pe casnicii
săi şi le-a zis aşa: "Priviţi, ne-a adus aici
slugă un evreu, ca să-şi bată joc de noi. Căci a
intrat la mine şi mi-a zis: "Culcă-te cu mine!" Eu
însă am strigat tare.
15. Auzind el că am
ridicat glasul şi am strigat, lăsându-şi haina la mine, a
fugit şi a ieşit afară".
16. Şi a ţinut ea haina
la sine până a venit stăpânul lui acasă.
17. Atunci i-a spus şi
lui aceleaşi vorbe, zicând: "Acel rob evreu, pe care l-ai adus la
noi, a venit la mine să mă batjocorească şi mi-a zis:
"Culcă-te cu mine!"
18. Dar când a auzit
că am ridicat glasul şi am început să strig, s-a temut
şi, lăsându-şi haina la mine, a fugit şi a ieşit
afară".
19. Auzind stăpânul
lui cuvintele femeii sale, câte îi spusese despre el, zicând: "Aşa
şi aşa s-a purtat cu mine sluga ta!" s-a aprins de mânie
20. Şi luând
stăpânul pe Iosif, l-a băgat în temniţă, unde erau
închişi cei ce greşeau regelui. Şi a rămas el acolo în
temniţă.
21. Dar Domnul era cu
Iosif, a revărsat milă asupra lui şi i-a dăruit trecere
înaintea mai-marelui temniţei,
22. Încât mai-marele
temniţei a dat pe mâna lui Iosif temniţa şi pe toţi
osândiţii, care erau în temniţă, şi orice era de
făcut acolo, el făcea.
23. Iar mai-marele
temniţei nu avea nici o frică de nimic, că toate erau pe mâna
lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi toate câte făcea,
Domnul le sporea în mâinile lui.
|