CAPITOLUL 45
Iosif se face cunoscut fraţilor săi.
1. Atunci Iosif, nemaiputându-se
stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de faţă, a strigat:
"Daţi afară de aici pe toţi!" Şi
nemairămânând nimeni cu el, Iosif s-a descoperit fraţilor
săi,
2. Plângând tare, şi
au auzit toţi Egiptenii şi s-a auzit şi în casa lui
Faraon.
3. Şi a zis Iosif
către fraţii săi: "Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?"
Fraţii lui însă
nu i-au putut răspunde, că erau cuprinşi de frică.
4. Apoi Iosif a zis
către fraţii săi: "Apropiaţi-vă de mine!"
Şi ei s-au apropiat. Iar el a zis: "Eu sunt Iosif, fratele vostru,
pe care voi l-aţi vândut în Egipt.
5. Acum însă să
nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că
m-aţi vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră
pentru păstrarea vieţii voastre.
6. Că iată, doi
ani sunt de când foametea bântuie în această ţară şi mai
sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici
seceriş.
7. Căci Dumnezeu m-a
trimis înaintea voastră, ca să păstrez o
rămăşiţă în ţara voastră şi să
vă gătesc mijloc de trai în ţara aceasta şi să
cruţe viaţa voastră printr-o slăvită
izbăvire.
8. Deci nu voi m-aţi
trimis aici, ci Dumnezeu, Care m-a făcut ca un tată lui Faraon,
domn peste toată casa lui şi stăpân peste tot pământul
Egiptului.
9.
Grăbiţi-vă de vă duceţi la tatăl meu şi-i
spuneţi: "Aşa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a făcut
stăpân peste tot Egiptul; vino dar la mine şi nu zăbovi;
10. Vei locui în
pământul Goşen şi vei fi aproape de mine, tu, feciorii
tăi şi feciorii feciorilor tăi, oile tale, vitele tale şi
toate câte sunt ale tale;
11. Şi te voi hrăni acolo, că
foametea va mai ţine încă cinci ani, ca să nu pieri tu, nici
feciorii tăi, nici toate ale tale.
12. Iată, ochii
voştri şi ochii fratelui meu Veniamin văd că gura mea
grăieşte cu voi.
13. Spuneţi dar
tatălui meu toată slava mea cea din Egipt şi câte aţi
văzut şi vă grăbiţi să aduceţi pe
tatăl meu aici!"
14. Apoi, căzând el pe
grumajii lui Veniamin, fratele său, a plâns, şi Veniamin a plâns
şi el pe grumazul lui.
15. După aceea a
sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns cu ei.
După aceasta i-au grăit şi fraţii lui.
16. A mers deci vestea la
casa lui Faraon, spunându-se: "Au venit fraţii lui Iosif".
Şi s-a bucurat Faraon şi slujitorii lui.
17. Şi a zis Faraon
către Iosif: "Spune fraţilor tăi: Iată ce să
faceţi: Încărcaţi dobitoacele voastre cu pâine şi vă
duceţi în pământul Canaan;
18. Şi luând pe
tatăl vostru şi familiile voastre, veniţi la mine şi
vă voi da cel mai bun loc din ţara Egiptului şi veţi
mânca din belşugul pământului".
19. Şi-ţi mai
poruncesc să le zici: "Iată ce să mai faceţi:
luaţi-vă căruţe din ţara Egiptului pentru copiii
voştri şi pentru femeile voastre şi, luând pe tatăl
vostru, veniţi.
20. Să nu vă
pară rău după locurile voastre, că vă voi da cel mai
bun pământ din toată ţara Egiptului".
21. Şi fiii lui Israel
au făcut aşa. Iar Iosif le-a dat căruţe după porunca
lui Faraon; datu-le-a şi merinde de drum.
22. Apoi fiecăruia din
ei i-a mai dat schimburi de haine, iar lui Veniamin i-a dat şi trei sute
de arginţi, precum şi cinci rânduri de haine.
23. De asemenea a trimis
şi tatălui său, afară de acestea, zece asini
încărcaţi cu cele mai bune lucruri din Egipt şi zece asine
încărcate cu grâu, cu pâine şi cu merinde, ca să aibă pe
cale.
24. Aşa a dat drumul
fraţilor săi şi ei au plecat; iar la plecare le-a zis:
"Să nu vă sfădiţi pe cale!"
25. Şi plecând din
Egipt, ei au venit în ţara Canaan, la Iacov, tatăl lor,
26. Şi l-au vestit,
zicând: "Iosif, fiul tău, trăieşte şi el
domneşte astăzi peste toată ţara Egiptului". Inima
lui Iacov însă rămase rece şi nu-i credea pe ei.
27. Iar dacă i-au spus
ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, şi dacă
a văzut căruţele, pe care le trimisese Iosif, ca să-l
aducă, atunci s-a înviorat duhul lui Iacov, tatăl lor,
28. Şi a zis Israel:
"Destul! Iosif fiul meu, trăieşte încă! Voi merge să-l văd înainte de
a muri!"
|