CAPITOLUL 10
Lăcuste şi întuneric în pământul Egiptului.
1. Atunci a grăit
iarăşi Domnul cu Moise şi a zis: "Intră la Faraon,
că i-am învârtoşat inima lui şi a slugilor lui, ca să
arăt între ei pe rând aceste semne ale Mele;
2. Ca să
istorisiţi în auzul fiilor voştri şi al fiilor fiilor
voştri câte am făcut în Egipt şi semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul,
şi ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul!"
3. Şi a intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis:
"Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când
nu vei vrea să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească!
4. Iar de nu vei lăsa
pe poporul Meu,
iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate
hotarele tale;
5. Şi vor acoperi ele
faţa pământului, încât pământul nu se va putea vedea, şi
vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ, nestricat de
grindină; toţi pomii ce cresc prin câmpiile voastre;
6. Vor umplea casele tale,
casele tuturor slugilor tale şi toate casele în tot pământul
Egiptenilor, cum n-au văzut părinţii tăi, nici
părinţii părinţilor tăi de când trăiesc ei pe
pământ şi până în ziua de astăzi". Apoi s-a întors Moise şi a ieşit de la Faraon.
7. Atunci dregătorii
lui Faraon au zis către acesta: "Oare mult are să ne
chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora, ca să
facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul
pierind?"
8. Şi ei au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon; iar Faraon a
zis către ei: "Duceţi-vă şi faceţi slujbă
Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?"
9. Răspuns-a Moise: "Vom merge cu cei
tineri şi cu cei bătrâni ai noştri, cu fiii noştri, cu
fiicele noastre, cu oile noastre şi cu boii noştri, căci e
sărbătoarea Domnului Dumnezeului nostru".
10. Faraon însă le-a zis:
"Fie aşa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata să vă dau drumul. Dar la ce să vă
duceţi cu copiii? Se vede că aveţi gând rău.
11. Nu! Duceţi-vă
numai bărbaţii şi faceţi slujbă Domnului, cum
aţi cerut!" Şi au fost daţi afară de la
Faraon.
12. Atunci a zis Domnul
către Moise:
"Întinde-ţi mâna ta asupra pământului Egiptului şi vor
năvăli lăcustele asupra pământului Egiptului şi vor
mânca toată iarba pământului, toate roadele pomilor şi tot ce
a rămas nestricat de grindină".
13. Deci şi-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului
Egiptului şi a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la
răsărit toată ziua aceea şi toată noaptea şi,
când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus
lăcuste.
14. Şi au
năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au aşezat în
toate ţinuturile Egiptului mulţime multă; asemenea
lăcuste n-au mai fost şi nu vor mai fi.
15. Şi au acoperit ele
toată ţara, cât nu se mai vedea pământul; şi au mâncat
toată iarba pământului şi toate roadele pomilor, care nu
fuseseră stricate de grindină; şi n-a rămas nici un fir
de verdeaţă, nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot
pământul Egiptului.
16. Atunci Faraon a chemat
în grabă pe Moise
şi pe Aaron şi le-a zis: "Greşit-am înaintea Domnului
Dumnezeului vostru şi înaintea voastră!
17. Iertaţi-mi acum
încă o dată greşeala mea şi vă rugaţi Domnului
Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine
prăpădul acesta!"
18. Şi ieşind de
la Faraon, Moise
s-a rugat lui Dumnezeu,
19. Şi Domnul a
stârnit vânt puternic de la apus şi acesta a dus lăcustele şi
le-a aruncat în Marea
Roşie şi n-a rămas nici o lăcustă în tot
pământul Egiptului.
20. Dar Domnul a învârtoşat
inima lui Faraon şi acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.
21. Atunci a zis Domnul
către Moise:
"Întinde mâna ta spre cer şi se va face întuneric în pământul
Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna".
22. Şi şi-a
întins Moise mâna sa spre cer şi s-a
făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul
Egiptului,
23. De nu se vedea om cu
om, şi nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii
lui Israel a fost lumină peste tot în locuinţele lor.
24. Atunci a chemat Faraon
pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis:
"Duceţi-vă şi faceţi slujbă Domnului
Dumnezeului vostru, dar să rămână aici vitele voastre
mărunte şi mari, iar copiii să meargă cu voi".
25. Moise însă a zis: "Ba nu, ci dă-ne
vite pentru jertfele şi arderile de tot ce avem să aducem Domnului
Dumnezeului nostru.
26. Deci, să
meargă cu noi şi turmele noastre şi să nu
rămână nici un picior, căci din ele avem să luăm ca
să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru; dar, până nu vom
ajunge acolo, nu ştim ce avem să aducem jertfă Domnului
Dumnezeului nostru".
27. Domnul a
învârtoşat inima lui Faraon şi el n-a vrut să le dea
drumul,
28. Ci a zis Faraon către Moise: "Du-te de aici! Dar bagă de
seamă să nu te mai arăţi în faţa mea, căci în
ziua când vei vedea faţa mea, vei muri".
29. Răspuns-a Moise: "Cum ai zis, aşa va fi. Mai mult nu voi mai vedea faţa ta!"
|