CAPITOLUL 18
Ietro la Moise.
1. Auzind însă Ietro, preotul
din Madian, socrul lui Moise, de toate câte făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru Israel, poporul Său,
când a scos Domnul pe Israel din Egipt,
2. A luat Ietro, socrul lui
Moise, pe Sefora, femeia lui Moise, care fusese trimisă înainte de acesta
acasă,
3. Şi pe cei doi fii
ai ei, din care unul se chema Gherşom, pentru că Moise îşi zisese: "Rătăcit
sunt eu în pământ străin",
4. Iar pe altul îl chema
Eliezer, pentru că-şi zisese el: "Dumnezeul
părinţilor mei mi-a fost ajutor şi m-a scăpat de sabia
lui Faraon!"
5. Şi a venit Ietro,
socrul lui Moise,
cu fiii acestuia şi cu femeia lui, la Moise în pustie, unde-şi aşezase el
tabăra, la muntele lui Dumnezeu.
6. Atunci el a trimis
vorbă lui Moise,
zicând: "Iată, eu, Ietro, socrul tău, şi femeia ta
şi cei doi fii ai ei împreună cu ea venim la tine".
7. Deci a ieşit Moise în întâmpinarea socrului său, s-a
plecat înaintea lui şi l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe
altul, au intrat în cort.
8. Apoi a povestit Moise socrului său toate câte a făcut
Domnul cu Faraon şi cu toţi Egiptenii pentru Israel, toate
suferinţele ce le-au întâlnit ei în cale şi cum i-a izbăvit
Domnul din mâinile lui Faraon şi din mâinile Egiptenilor.
9. Iar Ietro s-a bucurat de
toate binefacerile ce a arătat Domnul lui Israel, când l-a izbăvit
din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon.
10. şi a zis Ietro:
"Binecuvântat este Domnul, Care v-a izbăvit din mâinile Egiptenilor
şi din mâna tui Faraon, Cel ce a izbăvit pe poporul acesta din
stăpânirea Egiptenilor.
11. Acum am cunoscut
şi eu că Domnul este mare peste toţi dumnezeii, pentru că
a smerit pe aceştia".
12. Apoi Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu ardere de tot şi
jertfă. şi au venit Aaron şi toţi bătrânii lui
Israel să mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.
13. Iar a doua zi a
şezut Moise
să judece poporul şi a stat poporul înaintea lui Moise de dimineaţă până
seara.
14. Văzând Ietro,
socrul lui Moise,
tot ceea ce făcea el cu poporul, i-a zis: "Ce faci tu cu poporul?
De ce stai tu singur şi tot poporul tău stă înaintea ta de
dimineaţă până seara?"
15. Iar Moise a zis către socrul său:
"Poporul vine la mine să ceară judecată de la
Dumnezeu.
16. Când se ivesc între ei
neînţelegeri, vin la mine şi judec pe fiecare şi-i
învăţ poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui".
17. Iar socrul lui Moise a zis către acesta: "Ceea ce
faci, nu faci bine.
18. Căci te vei prăpădi şi tu,
şi poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta
şi nu o vei putea împlini singur.
19. Acum dar
ascultă-mă pe mine: Am să-ţi dau un sfat şi Dumnezeu
să fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor înaintea lui Dumnezeu
şi înfăţişează la Dumnezeu nevoile lui.
20. Învaţă-i
poruncile şi legile Lui; arată-le calea Lui, pe care trebuie
să meargă, şi faptele ce trebuie să facă.
21. Iar mai departe
alege-ţi din tot poporul oameni drepţi şi cu frica lui
Dumnezeu; oameni drepţi, care urăsc lăcomia, şi-i pune
căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci,
căpetenii peste zeci.
22. Aceştia să
judece poporul în toată vremea: pricinile grele să le aducă la
tine, iar pe cele mici să le judece ei toate. Uşurează-ţi
povara şi ei să o poarte împreună cu tine!
23. De vei face lucrul
acesta şi te va întări şi Dumnezeu cu porunci, vei putea
să faci faţă, şi tot poporul acesta va ajunge cu pace la
locul său".
24. Şi a ascultat Moise glasul socrului său şi a
făcut toate câte i-a zis.
25. A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici şi
i-a pus căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci,
peste zeci.
26. Şi judecau
aceştia poporul în toată vremea; toate pricinile grele le aduceau
la Moise, iar pe cele mai uşoare le
judecau ei toate.
27. După aceea a
petrecut Moise pe socrul său şi acesta
s-a dus în ţara lui.
|