CAPITOLUL 14
Pedeapsa poporului pentru cârtire.
1. Atunci toată obştea a
ridicat strigăt şi a plâns poporul toată noaptea aceea;
2. Cârtind împotriva lui Moise şi a lui Aaron, toţi fiii lui
Israel şi toată obştea au zis către ei: "Mai bine era să fi murit în pământul
Egiptului sau să murim în pustiul acesta!
3. La ce ne duce Domnul în
pământul acela, ca să cădem în război? Femeile noastre
şi copiii noştri vor fi pradă. Nu ar fi, oare, mai bine
să ne întoarcem în Egipt?"
4. Apoi au zis unii
către alţii: "Să ne alegem căpetenie şi să
ne întoarcem în Egipt".
5. Atunci au căzut Moise şi Aaron cu felele la pământ
înaintea întregii adunări a obştii fiilor lui Israel.
6. Iar Iosua, fiul lui Navi
şi Caleb al lui Iefone, care erau din cei ce cercetaseră tara,
şi-au rupt hainele loz
7. Şi au zis
către obştea fiilor lui Israel: "Pământul, pe care l-am
străbătut noi, este foarte, foarte bun;
8. De va fi Domnul bun cu
noi, ne va duce în pământul acela şi ni-l va da nouă; în
pământul acela izvorăşte lapte şi miere.
9. Deci nu vă
ridicaţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul
pământului aceluia, căci va ajunge mâncarea noastră: ei n-au
apărare, iar cu noi este Domnul. Nu vă temeţi de ei!"
10. Atunci toată obştea a
zis: "Să-i ucidem cu pietre!" Dar iată slava Domnului s-a
arătat în nor tuturor fiilor lui Israel la cortul
adunării.
11. Şi a zis Domnul
către Moise:
"Până când Mă
va supăra poporul acesta şi până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile ce am făcut în
mijlocul lui?
12. Îl voi lovi cu
ciumă şi-l voi pierde şi te voi face pe tine şi casa
tatălui tău popor numeros şi mai puternic decât
acesta!"
13. Moise însă a zis către Domnul:
"Vor auzi de aceasta Egiptenii, din mijlocul cărora ai scos Tu, cu
puterea Ta, pe poporul acesta
14. Şi vor spune
locuitorilor pământului acestuia, care au auzit, că Tu, Doamne, Te
afli în mijlocul poporului acestuia şi Tu, Doamne, le dai să Te
vadă faţă către faţă, şi că Tu mergi
înaintea lor, ziua în stâlp de nor şi noaptea în stâlp de foc.
15. Iar dacă Tu vei
pierde pe poporul acesta, ca pe un om, atunci popoarele care au auzit de
numele Tău vor zice:
16. Domnul n-a putut duce
pe poporul acesta în pământul pe care cu jurământ l-a
făgăduit să-l dea lor şi de aceea l-a pierdut în
pustie.
17. Deci,
înalţă-se acum puterea Ta, Doamne, cum ai spus Tu, zicând:
18. Domnul este
îndelung-răbdător, mult-îndurat şi adevărat, iertând
fărădelegile, greşelile şi păcatele şi
nelăsând nepedepsit, ci pedepseşte nelegiuirile
părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea
neam.
19. Iartă păcatul
poporului acestuia, după mare mila Ta, precum ai iertat Tu poporul
acesta din Egipt şi până acum".
20. Zis-a Domnul către
Moise: "Voi ierta, după
cuvântul tău,
21. Dar viu sunt Eu şi
viu e numele Meu
şi de slava Domnului e plin tot pământul:
22. Toţi
bărbaţii câţi au văzut slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în
pământul Egiptului şi în pustie, şi M-au ispitit până acum de zeci de ori
şi n-au ascultat glasul Meu,
23. Nu vor vedea
pământul pe care Eu cu jurământ l-am făgăduit
părinţilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu ştiu ce este binele şi ce
este răul şi tuturor nevârstnicilor, care nu judecă, acelora
le voi da pământul, iar toţi cei ce M-au amărât nu-l vor vedea;
24. Iar pe robul Meu Caleb, îl voi duce în pământul în care a
umblat şi seminţia lui îl va moşteni, pentru că în el a
fost alt duh şi pentru că el s-a supus Mie.
25. Amaleciţii şi
Canaaneii locuiesc pe vale; mâine să vă întoarceţi şi
să vă duceţi în pustie, spre Marea Roşie".
26. Şi a mai
grăit Domnul cu Moise
şi cu Aaron şi a zis:
27. "Până când
această obşte rea va cârti împotriva Mea? Cârtirea cu care fiii lui Israel cârtesc
împotriva Mea, o aud.
28. Deci, spune-le: Viu
sunt Eu, zice Domnul! După cum aţi zis în auzul Meu, aşa voi face cu voi:
29. În pustia aceasta vor
cădea oasele voastre şi voi toţi cei număraţi, de la
douăzeci de ani în sus, care aţi cârtit împotriva Mea, oricâţi aţi fi la
număr,
30. Nu veţi intra în
pământul pentru care, ridicându-Mi mâna, M-am jurat să vă aşez, ci numai
Caleb, fiul lui Iefone, şi Iosua, fiul lui Navi.
31. Pe copiii voştri,
despre care voi ziceaţi că vor ajunge pradă
vrăjmaşilor, îi voi duce acolo şi ei vor cunoaşte
pământul pe care voi l-aţi nesocotit;
32. Iar oasele voastre vor
cădea în pustia aceasta.
33. Copiii voştri vor
rătăci prin pustie patruzeci de ani şi vor suferi
pedeapsă pentru desfrânarea voastră, până vor cădea toate
oasele voastre în pustie.
34. După numărul
celor patruzeci de zile, în care aţi iscodit pământul Canaan,
veţi purta pedeapsa pentru păcatele voastre patruzeci de ani, câte
un an pentru fiecare zi, ca să cunoaşteţi ce înseamnă
să fiţi părăsiţi de Mine.
35. Eu, Domnul, am grăit!
Şi aşa voi face cu toată obştea aceasta rea, care s-a
ridicat împotriva Mea:
în pustia aceasta vor pieri şi vor muri toţi!"
36. Şi oamenii pe
care-i trimisese Moise
să iscodească pământul şi care la întoarcere au
întărâtat împotriva lui toată obştea aceasta, răspândind
zvonuri rele despre ţara aceea,
37. Au murit loviţi
înaintea Domnului, pentru că au răspândit zvonurile despre
ţara aceea.
38. Numai Iosua, fiul lui
Navi, şi Caleb, fiul lui Iefone, au rămas vii dintre
bărbaţii aceia care fuseseră să iscodească ţara
Canaan.
39. Cuvintele acestea le-a spus Moise înaintea tuturor fiilor lui Israel şi
poporul s-a întristat foarte tare.
40. Sculându-se ei deci
dis-de-dimineaţă, s-au dus pe vârful muntelui, zicând:
"Iată, ne ducem la locul acela de care ne-a grăit Domnul,
căci am greşit!"
41. Moise însă le-a zis: "Pentru ce
călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
42. Nu vă duceţi,
căci Domnul nu este între voi şi veţi cădea înaintea
vrăjmaşilor voştri;
43. Căci
Amaleciţii şi Canaaneii sunt acolo înaintea voastră şi
veţi cădea de sabie, pentru că v-aţi abătut de la
Domnul şi Domnul nu va fi cu voi".
44. Dar ei au
îndrăznit să se urce pe vârful muntelui; iar chivotul legii
Domnului şi Moise
n-au părăsit tabăra.
45. Atunci s-au suit
Amaleciţii şi Canaaneii care trăiau în muntele acela şi
i-au înfrânt şi i-au gonit până la Horma şi s-au întors în
tabără.
|