CAPITOLUL 17 
Adeverirea preoţiei lui Aaron. 

l. După aceea a grăit Domnul lui Moise şi a zis: 
2. "Spune fiilor lui Israel şi ia de la ei, de la toate căpeteniile lor, după seminţii, douăsprezece toiege, câte un toiag de fiecare seminţie, şi numele fiecărei căpetenii scrie-l pe toiagul său; 
3. Iar numele lui Aaron să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag vor da de fiecare căpetenie de seminţie. 
4. Toiegele acelea să le pui în cortul adunării înaintea chivotului legii, unde Mă arăt ţie. 
5. Şi va fi că toiagul omului pe care-l voi alege va odrăsli; şi aşa voi potoli cârtirea fiilor lui Israel, cu care cârtesc ei împotriva voastră". 
6. Şi Moise a spus acestea fiilor lui Israel şi toate căpeteniile lor i-au dat toiegele, câte un toiag de fiecare căpetenie, adică douăsprezece toiege, după cele douăsprezece seminţii ale lor; şi toiagul lui Aaron era între toiegele lor. 
7. Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul adunării. 
8. Iar a doua zi a intrat Moise şi Aaron în cortul adunării şi iată toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise şi făcuse migdale. 
9. Şi atunci a scos Moise toate toiegele de la faţa Domnului la toţi fiii lui Israel; şi au văzut şi şi-au luat fiecare toiagul său. 
10. Apoi a zis Domnul către Moise: Pune iar toiagul lui Aaron înaintea chivotului legii spre păstrare, ca semn pentru fiii neascultători, ca să înceteze de a mai cârti împotriva Mea, ca să nu moară!" 
11. Şi a făcut Moise aşa; cum îi poruncise Domnul aşa a făcut. 
12. Şi au zis fiii lui Israel către Moise: "Iată murim, pierim, pierim cu toţii! 
13. Tot cel ce se apropie de cortul Domnului moare; nu cumva o să murim cu toţii?"