CAPITOLUL 15
Anul al şaptelea. Săracii, robii şi
înâii-născuţi.
l. "În anul al
şaptelea vei face iertare.
2. Iertarea însă va fi
aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său,
să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele
său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea
Domnului Dumnezeului tău.
3. De la cel de alt neam
să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i
ierţi.
4. Numai aşa nu va fi
sărac printre voi; că te va binecuvânta Domnul în pământul
acela pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă în stăpânire,
ca să-l ai moştenire,
5. Dacă vei asculta
glasul Domnului Dumnezeului tău şi te vei sili să
plineşti toate poruncile acestea, care ţi le spun eu
astăzi.
6. Căci Domnul
Dumnezeul tău te va binecuvânta, după cum i-a grăit şi
vei da împrumut altor poare, iar tu nu vei lua împrumut; şi ţi
domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine.
7. Iar de va fi la tine
sărac vreunul din fraţii tăi, în vreuna din cetăţile
tale de pe pământul tău pe care ţi-l dă Domnul Dumnezeul
tău, să nu-ţi învârtoşezi inima, nici să-ţi
închizi mâna ta înaintea fratelui tău celui sărac;
8. Ci să-i deschizi
mâna ta şi să-i dai împrumuturi potrivite cu nevoia lui şi cu
lipsa ce suferă.
9. Păzeşte-te
să nu intre în inima ta gândul nelegiuit şi să zici: Se
apropie anul al şaptelea, anul iertării; şi să nu se
facă din pricina aceasta ochiul tău nemilostiv către fratele
tău cel sărac şi să-l treci cu vederea; că acela va
striga împotriva ta către Domnul şi va fi asupra ta păcat
mare.
10. Dă-i, dă-i
şi împrumuturi câte-ţi va cere şi cît îi va trebui, şi
când îi vei da, să nu se întristeze inima ta, căci pentru aceasta
te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrurile tale şi
în toate câte se vor lucra de mâinile tale.
11. Căci nu va lipsi
sărac din pământul tău; de aceea îţi şi poruncesc
eu: Deschide mâna ta fratelui tău, săracului tău şi celui
lipsit din pământul tău.
12. De ţi se va vinde
ţie fratele tău, evreu sau evreică, şase ani să fie
rob la tine, iar în anul al şaptelea să-i dai drumul de la tine,
slobod.
13. Iar când îi vei da
drumul ca să fie slobod, să nu-i dai drumul cu mâinile goale;
14. Ci înzestrează-l
din turmele tale, din aria ta, de la teascul tău; dă-i şi lui
din cele cu care te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
15. Adu-ţi aminte
că şi tu ai fost rob în pământul Egiptului şi te-a
izbăvit Domnul Dumnezeul tău. Iată pentru ce îţi
poruncesc acestea astăzi.
16. Iar dacă acela
îţi va zice: Nu mă duc de la tine, pentru că te iubesc pe tine
şi casa ta, şi deci îi este bine la tine,
17. Să iei sula
şi să-i găureşti urechea lui de uşor, şi
îţi va fi rob pe vecie. Tot aşa să faci şi cu roaba
ta.
18. Să nu
socoteşti o greutate pentru tine când va trebui să-i dai drumul de
la tine ca să fie slobod, căci în şase ani ţi-a muncit de
două ori cât plata unui străin şi te va binecuvânta Domnul
Dumnezeul tău în toate câte vei face.
19. Tot întâiul născut
de parte bărbătească, ce se va naşte din vitele tale cele
mari şi din vitele mărunte ale tale, să-l închini Domnului
Dumnezeului tău. Să nu lucrezi cu boul tău întâi-născut
şi să nu tunzi pe întâiul născut din vitele tale
mărunte.
20. Înaintea Domnului
Dumnezeului tău să mănânci acestea în fiecare an, tu şi
familia ta, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.
21. Dar dacă va avea
vreo meteahnă, şchiopătare, sau orbire, sau altă
meteahnă oarecare, să nu-l aduci jertfă Domnului Dumnezeului
tău,
22. Ci să-l
mănânci în cetăţile tale; atât cel necurat cît şi cel
curat pot să mănânce din el, cum mănâncă o
căprioară sau un cerb.
23. Numai sângele lui
să nu-l mănânci, ci să-l verşi jos, ca apa".
|