CAPITOLUL 2
Iscoadele trimise de Iosua la Ierihon.
1. Atunci Iosua, fiul lui Navi, a
trimis în taină din Sitim doi tineri să iscodească ţara
şi a zis: "Duceţi-vă şi cercetaţi ţara
şi mai ales Ierihonul!" Şi s-au dus cei doi tineri şi,
ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume
era Rahab, şi au rămas să se odihnească acolo.
2. Şi s-a dat de
ştire regelui Ierihonului: "Iată, nişte oameni din fiii
lui Israel au venit aici în noaptea aceasta, ca să iscodească
ţara!"
3. Iar regele Ierihonului a
trimis la Rahab să i se spună: "Scoate pe oamenii care au
intrat în casa ta, în noaptea aceasta, că au venit să
iscodească ţara".
4. Femeia însă, luând
pe cei doi oameni, i-a ascuns şi a zis: "Adevărat, au venit la
mine nişte oameni,
5. Dar în amurg, când se
închideau porţile, bărbaţii au plecat şi nu ştiu
unde s-au dus. Alergaţi după ei şi-i veţi
ajunge".
6. Apoi ea a suit pe cei
doi oameni pe acoperiş şi i-a ascuns în nişte fuioare de în ce
se aflau pe acoperişul casei ei.
7. Iar trimişii
regelui au alergat după ei pe drumul cel către Iordan, până la
vad, şi porţile s-au închis îndată ce au ieşit cei ce
urmăreau pe iscoade.
8. Înainte însă de a
adormi iscoadele femeia s-a suit la dânşii pe acoperiş,
9. Şi le-a zis:
"Ştiu că Domnul v-a dat vouă pământul acesta,
căci frica voastră a căzut asupra noastră şi
toţi locuitorii pământului acestuia au frică de voi,
10. Pentru că am auzit
noi cum a secat Domnul Dumnezeu înaintea voastră Marea Roşie, când ah ieşit din Egipt,
şi câte aţi făcut voi cu cei doi regi ai Amoreilor peste
Iordan, cu Sihon şi cu Og, pe care i-aţi pierdut.
11. Când am auzit noi de
acestea, ne-a slăbit inima şi în nici unul din noi n-a mai
rămas bărbăţie în faţa voastră, căci
Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus şi pe pământ
jos.
12. Acum dar juraţi-mi
pe Domnul Dumnezeul vostru că, precum am făcut eu milă cu voi,
veţi face şi voi milă cu casa tatălui meu şi
daţi-mi semn de nădejde,
13. Că veţi
lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii
mei, pe surorile mele, toată casa mea şi veţi izbăvi
sufletul meu de la moarte".
14. Iar oamenii aceia au
zis către dânsa: "Sufletul nostru îl vom pune pentru voi". Şi
ea a zis: "Când Domnul vă va da cetatea aceasta, să
faceţi cu mine milă şi dreptate".
15. Apoi le-a dat drumul cu
o frânghie pe fereastră, căci casa ei era în zidul
cetăţii şi ea locuia chiar deasupra zidului.
16. Şi le-a zis:
"Duceţi-vă în munte, ca să nu vă întâlniţi cu
cei ce vă urmăresc şi staţi acolo ascunşi trei zile,
până se vor întoarce cei ce vă urmăresc şi apoi vă
veţi duce în drumul vostru".
17. Iar oamenii aceia au
zis către dânsa: "De nu vei face cum îţi vom zice, vom fi
slobozi de acest jurământ al tău:
18. Iată, când vom
intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să pui semn această funie
roşie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar pe tatăl tău,
pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toţi cei din familia
tatălui tău să-i aduni în casa ta.
19. Şi de va ieşi
cineva afară pe uşa casei tale, sângele aceluia să fie asupra
capului lui, şi noi vom fi slobozi de acest jurământ al tău;
iar cine va fi cu tine în casa ta, sângele aceluia să fie asupra capului
nostru, de se va atinge de el mâna cuiva.
20. Dacă însă ne
va năpăstui cineva şi va descoperi fapta noastră, atunci
vom fi slobozi de acest jurământ al tău".
21. Şi ea le-a zis:
"Să fie cum ai grăit!" Apoi le-a dat drumul şi s-au
dus, iar ea a legat la fereastră funia cea roşie.
22. Ducându-se oamenii
aceia şi ajungând în munte, au aşteptat acolo trei zile, până
ce s-au întors cei ce-i urmăreau, care-i căutaseră pe toate
drumurile şi nu-i găsiră.
23. Întorcându-se apoi, cei
doi tineri s-au coborât din munte, au trecut Iordanul şi au venit la
Iosua, fiul lui Navi, şi i-au povestit tot ce se întâmplase cu ei,
24. Şi au zis
către Iosua: "Domnul Dumnezeul nostru a dat tot pământul
acesta în mâinile noastre şi toţi cei ce locuiesc în ţara
aceea tremură de frica noastră".
|