CAPITOLUL 4
Semn de amintire despre trecerea Iordanului.
1. După ce a isprăvit tot
poporul de trecut Iordanul; a grăit Domnul către Iosua şi a
zis:
2. "Ia din popor
doisprezece bărbaţi, câte un om din fiecare seminţie,
3. Şi le porunceşte:
"Luaţi din mijlocul Iordanului douăsprezece pietre,
duceţi-le cu voi şi le puneţi în tabăra voastră,
unde aveţi să tăbărâţi la noapte".
4. Şi a chemat Iosua
doisprezece bărbaţi pe care şi-i alesese dintre fiii lui
Israel, câte un om din fiecare seminţie,
5. Şi le-a zis: "Mergeţi înaintea chivotului Domnului
Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, şi luaţi de acolo
şi ridicaţi pe umerii voştri fiecare câte o piatră,
după numărul celor douăsprezece seminţii ale lui
Israel,
6. Ca să vă fie
acestea puse pentru totdeauna ca semn în mijlocul vostru şi, când
vă vor întreba mâine copiii voştri şi vor zice: Ce
înseamnă aici pietrele acestea?
7. Atunci veţi spune
fiilor voştri: Apele Iordanului s-au despărţit înaintea
chivotului legământului Domnului a tot pământul, când acesta l-a
trecut. Şi aşa pietrele acestea vor fi pentru fiii lui Israel
amintire pentru vecie".
8. Şi au făcut
fiii lui Israel aşa cum le-a poruncit Iosua: după ce au
isprăvit fiii lui Israel de trecut Iordanul, au luat douăsprezece
pietre din Iordan, precum Domnul poruncise lui Iosua, după numărul
seminţiilor fiilor lui Israel şi le-au dus cu ei în tabără
şi le-au pus acolo.
9. Iosua însă a pus
alte douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat
picioarele preoţilor care duceau chivotul legământului Domnului,
şi sunt acolo până în ziua de astăzi.
10. Preoţii care
duceau chivotul Domnului au stat în mijlocul Iordanului până ce a
isprăvit Iosua toate câte îi poruncise Domnul să spună
poporului, cum poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul a grăbit
să treacă Iordanul.
11. Iar după ce a
trecut tot poporul, a trecut şi chivotul Domnului şi preoţii
au mers iarăşi în fruntea poporului.
12. Atunci au trecut
şi fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia
lui Manase, gata de război, înaintea
fiilor lui Israel, cum le poruncise Moise.
13. Ca la patruzeci de mii
de oameni înarmaţi pentru război au trecut înaintea Domnului, ca
să lupte împotriva cetăţii Ierihonului.
14. În ziua aceea a
preamărit Domnul pe Iosua înaintea a tot neamul lui Israel şi s-au
temut de dânsul cât a trăit, cum se temuseră şi de Moise.
15. Apoi a grăit
Domnul cu Iosua şi a zis:
16. "Porunceşte
preoţilor care duc chivotul mărturiei Domnului, să iasă
din Iordan".
17. Şi a poruncit
Iosua preoţilor şi a zis: "Ieşiţi din
Iordan!"
18. Şi cum au
ieşit din Iordan preoţii, cei ce duceau chivotul legământului
Domnului, şi şi-au pus picioarele pe uscat, apa Iordanului a pornit
pe albia sa şi a curs ca mai înainte, până peste maluri.
19. Poporul a ieşit
din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi au tăbărât fiii
lui Israel la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului.
20. Iar cele
douăsprezece pietre pe care le luaseră ei din Iordan, le-a
aşezat Iosua în Ghilgal.
21. Şi a zis fiilor
lui Israel: "Când vă vor întreba fiii voştri mâine şi vor
zice: Ce înseamnă aceste pietre?
22. Să spuneţi
fiilor voştri: Israel a trecut prin Iordanul acesta, ca pe uscat,
23. Căci Domnul
Dumnezeul vostru a secat apele Iordanului înaintea lor, până ce le-au
trecut, cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru şi cu Marea Roşie, pe care a secat-o Domnul
Dumnezeul nostru înaintea noastră. până ce am trecut-o,
24. Ca să
cunoască toate neamurile pământului că puterea Domnului este
mare şi ca voi să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru,
în toată vremea".
|