CAPITOLUL 20
Seminţia lui Veniamin aproape pierdută.
1. Atunci au ieşit fiii lui
Israel şi s-a adunat toată obştea, ca un singur om, de la Dan
până la Beerşeba, cu ţara Galaadului, înaintea Domnului la Miţpa.
2. Căpeteniile
întregului popor şi toate seminţiile lui Israel s-au
înfăţişat înaintea Domnului, la adunarea poporului lui
Dumnezeu, ca la patru sute de mii pedeştri, purtători de
sabie.
3. Şi au auzit fiii lui
Veniamin că fiii lui Israel au venit la Miţpa. Atunci au zis fiii lui Israel:
"Spuneţi cum s-a făcut nelegiuirea aceasta?"
4. Iar levitul,
bărbatul femeii celei ucise, a răspuns şi a zis: "Eu cu
concubina mea am venit să rămânem în Ghibeea lui Veniamin.
5. Şi s-au ridicat
asupra mea locuitorii din Ghibeea şi au înconjurat pentru mine casa,
noaptea; aveau de gând să mă ucidă şi au chinuit pe
concubina mea, bătându-şi joc de ea, aşa încât ea a murit.
6. Atunci eu am luat
concubina mea, am tăiat-o şi am trimis-o în toate ţinuturile
stăpânirii lui Israel, pentru că ei au făcut un lucru
nelegiuit şi de ruşine în Israel.
7. Iată acum voi, fiii
lui Israel, cercetaţi cu toţii acest lucru şi
hotărâţi aici".
8. Şi s-a ridicat tot poporul,
ca un singur om, şi a zis: "Nu ne vom duce nici unul la corturile
noastre şi nimeni nu se va întoarce la casa sa,
9. Ci iată ce vom face
acum cu Ghibeea: Vom merge asupra ei după sorţi;
10. Şi vom lua câte
zece oameni la sută din toate seminţiile lui Israel, câte o
sută la mie şi câte o mie la zece mii, ca să aducă
merinde pentru poporul care se va duce asupra Ghibeii lui Veniamin, ca să
o pedepsească pentru lucrul ruşinos pe care l-a făcut ea în
Israel".
11. Şi s-au adunat
toţi Israeliţii asupra cetăţii într-un cuget, ca un
singur om.
12. Şi au trimis
seminţiile lui Israel în toată seminţia lui Veniamin să
se spună: "Ce lucru ruşinos s-a făcut la voi?
13. Daţi pe acei
oameni ticăloşi care sunt în Ghibeea, că avem să-i omorâm
şi să stârpim răul din Israel!" Dar fiii lui Veniamin
n-au voit să asculte glasul fraţilor lor, adică al fiilor lui
Israel.
14. Şi s-au adunat
fiii lui Veniamin de prin cetăţi la Ghibeea, ca să meargă
cu război asupra fiilor lui Israel.
15. Şi s-au
numărat în ziua aceea fiii lui Veniamin, care se adunaseră de prin
cetăţi, douăzeci şi şase de mii de oameni
purtători de sabie; afară de aceştia se mai numărau din
locuitorii Ghibeii şapte sute de oameni aleşi.
16. Din tot poporul acesta
erau şapte sute de oameni aleşi, care erau stângaci, şi
toţi aceştia nimereau drept la ţintă când aruncau pietre
cu praştia în firul de păr.
17. Israeliţii
însă, afară de fiii lui Veniamin, numărau patru sute de mii de
oameni purtători de sabie şi toţi aceştia erau destoinici
la luptă.
18. Şi s-au sculat
şi s-au dus la casa Domnului şi au întrebat pe Dumnezeu şi au
zis fiii lui Israel: "Cine din noi va pleca întâi la război cu fiii
lui Veniamin?" Şi Domnul a zis: "Iuda va pleca
întâi!"
19. Apoi s-au sculat fiii
lui Israel dimineaţa şi au tăbărât lângă
Ghibeea.
20. Şi au pornit fiii
lui Israel la război împotriva lui Veniamin şi s-au pus fiii lui
Israel în rânduială de război aproape de Ghibeea.
21. Iar fiii lui Veniamin
au ieşit din Ghibeea şi au pus în ziua aceea douăzeci şi
două de mii de Israeliţi la pământ.
22. Dar poporul israelit se
îmbărbătă şi se puse din nou în rânduială de
război în acelaşi loc unde stătuse în ziua întâi.
23. Şi s-au dus fiii
lui Israel şi au plâns înaintea Domnului până seara şi au
întrebat pe Domnul: "Să mai mergem oare la luptă cu fiii lui
Veniamin, fratele meu?" Şi Domnul a zis: "Mergeţi asupra lui!"
24. Şi au înaintat
fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a doua oară.
24. Şi a ieşit
Veniamin asupra lor din Ghibeea a doua zi şi au mai pus la pământ
din fiii lui Israel încă optsprezece mii de oameni purtători de
sabie.
26. Atunci toţi fiii
lui Israel şi tot poporul au plecat şi au venit la casa Domnului
şi au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi de tot
şi jertfe de împăcare înaintea Domnului.
27. Şi au întrebat
fiii lui Israel pe Domnul. Pe atunci chivotul legii Domnului se afla acolo,
28. Şi Finees, fiul
lui Eleazar, fiul lui Aaron, sta înaintea lui Dumnezeu, zicând: "Să
mai ies eu oare la luptă cu fiii lui Veniamin, fratele meu, sau
nu?" Iar Domnul a zis:
"Duceţi-vă, că mâine Eu am să-l dau în mâinile
tale!"
29. Şi au pus fiii lui
Israel oameni de pază împrejurul Ghibeii.
30. Apoi s-au dus fiii lui
Israel asupra fiilor lui Veniamin a treia zi şi s-au pus în
rânduială de război înaintea Ghibeii, ca şi mai înainte.
31. Iar fiii lui Veniamin
au ieşit asupra poporului şi s-au depărtat de cetate,
începând, ca şi mai înainte, a ucide din popor pe căile ce duceau
una spre Betleem, iar alta spre Ghibeea, peste câmp; şi au ucis până
la treizeci de inşi dintre Israeliţi.
32. Atunci au zis fiii lui
Veniamin: "Aceştia au să cadă înaintea noastră, ca
şi înainte". Iar fiii lui Israel au zis: "Să fugim de ei
şi să-i depărtăm de cetate pe cale". Şi au
făcut aşa.
33. Atunci toţi
Israeliţii s-au sculat de la locurile lor şi au tăbărât
la Baal-Tamar. Iar oamenii de pază ai lui Israel au alergat de la locul
lor, din partea de apus a Ghibeii.
34. Şi au sosit
înaintea Ghibeii zece mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a
început o luptă crâncenă; dar fiii lui Veniamin nu ştiau
că-i ameninţă primejdia.
35. Şi a lovit Domnul
pe Veniamin înaintea Israeliţilor şi Israeliţii au răpus
în ziua aceea din fiii lui Veniamin douăzeci şi cinci de mii o
sută de oameni purtători de sabie.
36. Atunci au văzut
fiii lui Veniamin că sunt înfrânţi; căci Israeliţii nu se
retrăgeau din faţa fiilor lui Veniamin, decât pentru că se
bizuiau pe oamenii pe care ei îi puseseră de pază împotriva
Ghibeii.
37. Cei puşi la
pândă s-au aruncat repede asupra Ghibeii şi au intrat în ea şi
au trecut toată cetatea prin ascuţişul sabiei.
38. Israeliţii
însă se înţeleseseră cu oamenii de pază ca să le fie
semn al năvălirii fumul ce se va ridica din cetate.
39. Deci când
Israeliţii s-au tras înapoi de la locul de luptă, Veniamin a
început să lovească şi a rănit până la vreo treizeci
de Israeliţi, şi ziceau: "Iarăşi au să
cadă înaintea noastră, ca şi în luptele dinainte!"
40. Atunci a început
să se ridice din cetate un stâlp de fum. Şi uitându-se Veniamin
înapoi, iată din toată cetatea se înălţa fum spre
cer.
41. În clipa aceasta
Israeliţii se întoarseră, iar Veniamin s-a speriat, căci a văzut
că-l ajunsese primejdia;
42. Şi au fugit ei de
Israeliţi pe calea ce ducea spre pustie; dar măcelul îi
urmărea şi cei ce ieşeau din cetate erau ucişi pe
loc.
43. Şi au împresurat
Israeliţii pe Veniamin şi l-au urmărit până la Menoha şi i-au măcelărit până
în partea răsăriteană a Ghibeii.
44. Atunci au căzut
din fiii lui Veniamin optsprezece mii de inşi, toţi
bărbaţi voinici.
45. Iar câţi au
rămas s-au abătut şi au fugit în pustiu spre stânca lui Rimon
şi au mai ucis Israeliţii pe drum cinci mii de oameni; alergând
după ei până la Ghideom au mai ucis din ei încă două mii
de oameni.
46. Iar toţi fiii lui
Veniamin care au căzut în ziua aceea au fost douăzeci şi cinci
de mii, purtători de sabie, şi toţi aceştia erau oameni
voinici.
47. Şi au fugit cei ce
scăpaseră în pustiu, la stânca lui Rimon, ca la şase sute de
oameni şi au rămas acolo în muntele cel stâncos al lui Rimon patru
luni.
48. Iar Israeliţii
s-au întors la fiii lui Veniamin şi i-au lovit cu sabia în cetate:
şi oameni şi vite şi tot ce au întâlnit în toate
cetăţile şi toate cetăţile ce-au întâlnit în cale
le-au ars cu foc.
|