CAPITOLUL 21
David caută scăpare
1. După aceea a mers David în
Nobe, la preotul Ahimelec şi s-a mixat Ahimelec la întâlnirea cu David
şi i-a zis: "De ce eşti singur şi nu este nimeni cu
tine?"
2. Iar David a răspuns
preotului Ahimelec: "Regele mi-a încredinţat o taină şi
mi-a zis: Să nu ştie nimeni pentru ce te-am trimis şi ce
însărcinare ţi-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un
loc anumit.
3. Dă-mi dar ce ai la
îndemână, vreo cinci pâini, sau ce se va găsi!"
4. Preotul însă a
răspuns lui David şi i-a zis: "Pâine obişnuită n-am
la îndemână, dar este pâine sfinţită; dacă oamenii
tăi s-au înfrânat de la femei, pot să mănânce".
5. Iar David a răspuns
preotului şi i-a zis: "Femei n-am avut cu noi nici ieri, nici
alaltăieri, de când am plecat, şi vasele (trupurile) oamenilor sunt
curate; deşi călătoria nu este după orânduială
religioasă, pâinea va rămâne curată în vasele (trupurile)
lor".
6. Şi i-a dat preotul
pâinea sfinţită, căci nu avea altă pâine, afară de
pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la fala Domnului, ca
să se pună în locul lor pâini proaspete.
7. În ziua aceea se afla
acolo înaintea Domnului unul din slujitorii lui Saul, cu numele Doeg, idumeu,
căpetenia păstorilor lui Saul.
8. Şi a zis David
către Ahimelec: "N-ai cumva la îndemână vreo suliţă
sau vreo sabie? Căci eu nu mi-am luat nici sabia, nici altă
armă, deoarece porunca regelui a fost grabnică".
9. Preotul însă a
răspuns: "Iată sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis
în Valea Stejarului; ea este învelită într-o haină, după efod;
de vrei, ia-o; alta afară de aceea n-am aici". David a
răspuns: "Ca ea nu mai este alta, dă-mi-o!" şi i-a
dat-o.
10. Apoi David s-a sculat
şi a fugit în aceeaşi zi de la faţa lui Saul şi a mers
şi s-a dus la Achiş, regele din Gat.
11. Iar slugile lui
Achiş au zis acestuia: "Oare nu este acesta David, regele
ţării aceleia, şi nu lui oare i se cânta în cor şi se
zicea: "Saul a biruit mii, iar David zeci de mii?"
12. David a pus cuvintele
acestea la inimă şi s-a temut tare de Achiş, regele din
Gat,
13. Şi s-a
prefăcut nebun înaintea ochilor lui, făcând
năzdrăvănii şi scriind pe uşi; mergea în mâini
şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.
14. Atunci a zis Achiş
robilor săi: "Nu vedeţi că este un om nebun? La ce l-aţi adus la mine?
15. N-am eu destui nebuni? De ce l-aţi adus şi pe acesta
să se schimonosească înaintea mea? Nu cumva vreţi să intre în casă
la mine?"
|