CAPITOLUL 6
David sărbătoreşte aducerea chivotului.
1. După aceea a adunat David
din nou pe toţi aleşii săi din Israel, ca la treizeci de
mii.
2. Şi, David, cu tot
poporul care era cu el, a pornit la Baalat în Iuda, ca să aducă
chivotul Domnului, asupra căruia este chemat numele Domnului Savaot Cel
ce şade pe heruvimi.
3. Şi punând chivotul
Domnului într-un car nou, l-au scos din casa lui Aminadab; iar fiii lui
Aminadab, Uza şi Ahio, duceau carul cel nou.
4. Şi l-au adus cu
chivotul Domnului din casa lui Aminadab cea de pe deal şi Ahio mergea
înaintea chivotului Domnului.
5. Iar David şi
toţi fiii lui Israel cântau înaintea Domnului din tot felul de
instrumente muzicale de lemn de chiparos, din harpe, din psaltire, din
timpane, din fluiere şi din chimvale.
6. Când însă au ajuns
la aria lui Nachon, Uza şi-a întins mâinile sale spre chivotul Domnului
ca să-l sprijine, şi s-a apucat de el, căci boii erau gata
să-l răstoarne.
7. Domnul însă s-a
mâniat pe Uza şi l-a lovit Dumnezeu chiar acolo pentru îndrăzneala
lui şi a murit el acolo lingă chivotul Domnului.
8. Atunci s-a întristat
David că a lovit Domnul pe Uza şi locul acesta şi până
astăzi se cheamă Perei-Uza.
9. Şi s-a temut David
în ziua aceea de Domnul şi a zis: "Cum va intra chivotul Domnului
la mine?"
10. Şi n-a voit David
să ducă chivotul Domnului la sine, în cetatea lui David, ci l-au
întors în casa lui Obed-Edom Gateanul.
11. Şi a rămas
chivotul Domnului în casa lui Obed-Edom Gateanul trei luni şi a
binecuvântat Domnul pe Obed-Edom şi toată casa lui.
12. Iar când i s-a spus
regelui David şi i s-a zis: "Domnul a binecuvântat casa lui
Obed-Edom şi toate câte erau ale lui pentru chivotul Domnului",
atunci s-a dus David şi a adus cu alai chivotul Domnului din casa lui Obed-Edom
în cetatea lui David.
13. Dar când cei ce duceau
chivotul Domnului făceau câte şase paşi, el aducea jertfă
un viţel şi un berbec.
14. Şi David
dănţuia cât putea înaintea Domnului şi era îmbrăcat cu
efod de in.
15. Aşa a adus David
şi tot poporul chivotul Domnului cu strigăte şi cu sunete de
trâmbiţă.
16. Iar când a intrat
chivotul Domnului în cetatea lui David, Micol, fiica lui Saul, se uita pe fereastră
şi, văzând pe regele David sărind şi jucând înaintea
Domnului, l-a dispreţuit în inima sa.
17. Şi au dus chivotul
Domnului şi l-au pus la locul lui, în mijlocul cortului, pe care-l
făcuse pentru el David; apoi David a adus arderi de tot înaintea
Domnului şi jertfe de împăcare.
18. Iar dacă a
isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de
împăcare, a binecuvântat poporul în numele Domnului Savaot.
19. Şi a
împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel de la
Dan până la Beer-Şeba, fiecăruia, atât bărbaţilor
cât şi femeilor, câte o pâine şi câte o bucată de carne
friptă şi câte o turtă. Şi s-a dus tot poporul, mergând
fiecare la casa sa.
20. Dar când s-a întors
David ca să binecuvânteze casa sa, atunci Micol, fiica lui Saul, i-a ieşit întru
întâmpinare şi i-a zis: "Câtă cinste şi-a făcut azi
regele lui Israel, descoperindu-se înaintea ochilor roabelor şi robilor
săi, cum se descoperă un om de nimic".
21. "Înaintea Domnului
voi juca, a zis David către Micol; binecuvântat este Domnul, Cel ce m-a ales
pe mine în locul tatălui tău şi a casei lui întregi,
întărindu-mă cârmuitor al poporului Domnului, Israel; cânta-voi
şi voi juca înaintea Domnului.
22. Şi încă
şi mai mult mă voi înjosi şi voi fi încă şi mai mic
în ochii tăi, iar înaintea slujnicilor de care grăieşti tu,
voi fi în cinste".
23. Şi Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până
în ziua morţii ei.
|