CAPITOLUL 8
Încetarea potopului
l. Dar şi-a adus aminte
Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate
păsările şi de toate vietăţile ce se
mişcă, câte erau cu dânsul în corabie; şi a adus Dumnezeu vânt
pe pământ şi a încetat apa de a mai creşte.
2. Atunci s-au încuiat
izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului şi a încetat ploaia din
cer.
3. După o sută
cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe pământ şi a se
împuţina.
4. Iar în luna a şaptea,
în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, s-a oprit
corabia pe Munţii
Ararat.
5. Apa a scăzut mereu
până în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat
vârfurile munţilor.
6. După patruzeci de
zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie,
7. Şi a dat drumul
corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors
până ce a secat apa de pe pământ.
8. Apoi, după el a trimis
porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ.
9. Porumbelul însă,
negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el, în
corabie; căci era încă apă pe toată faţa
pământului. Şi a întins Noe mâna şi l-a apucat şi l-a
băgat la sine, în corabie.
10. Şi aşteptând
încă alte şapte zile, a dat iarăşi drumul porumbelului
din corabie,
11. Şi porumbelul s-a
întors la el, spre seară, şi iată avea în ciocul său o
ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa
de pe faţa pământului.
12. Mai zăbovind încă alte şapte zile,
iarăşi a dat drumul porumbelului şi el nu s-a mai
întors.
13. Iar în anul şase
sute unu al vieţii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de
pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit,
şi iată se zbicise faţa pământului.
14. Iar în luna a doua, la
douăzeci şi şapte ale lunii acesteia, pământul era
uscat.
15. Atunci a grăit
Domnul Dumnezeu lui Noe şi a zis:
16. "Ieşi din
corabie tu şi împreună cu tine femeia ta, fiii tăi şi
femeile fiilor tăi.
17. Scoate de asemenea
împreună cu tine toate vietăţile, care sunt cu tine, şi
tot trupul, de la păsări şi până la animale, şi
toate vietăţile ce se mişcă pe pământ, ca să se
împrăştie pe pământ, să se prăsească şi
să se înmulţească pe pământ".
18. Atunci a ieşit Noe
din corabie; şi împreună cu el au ieşit fiii lui, femeia lui
şi femeile fiilor lui;
19. Toate fiarele, toate
animalele, toate păsările şi toate câte se mişcă pe
pământ, după felul lor, au ieşit din corabie.
20. Apoi a făcut Noe
un jertfelnic Domnului; şi a luat din animalele cele curate şi din
toate păsările cele curate şi le-a adus ardere de tot pe
jertfelnic.
21. Iar Domnul Dumnezeu a
mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa:
"Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului,
pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din
tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum
am făcut.
22. De acum, cât va
trăi pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi
căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai
înceta!"
|