CAPITOLUL 17
Proorocul Ilie.
1. Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc
din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul
lui Israel, înaintea Căruia slujesc au; în aceşti ani nu va fi nici
rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!"
2. Şi a zis Domnul
către Ilie:
3. "Du-te de aici,
îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit,
care este în faţa Iordanului.
4. Apă vei bea din
acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă
acolo!"
5. Şi a plecat Ilie
şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a
şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
6. Corbii îi aduceau pâine
şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din
pârâu.
7. După o vreme pârâul
a secat, nemaifiind ploaie pe pământ.
8. Atunci a fost cuvântul
Domnului către Ilie, zicând:
9. "Scoală
şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci
iată am poruncit unei femei văduve să te
hrănească!"
10. Şi s-a
sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile
cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri
şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: "Adu-mi puţină
apă ca să beau! "
11. Şi s-a dus ca
să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: "Adu-mi
şi o bucată de pâine să mănânc!"
12. Ea însă a zis:
"Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de
pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin
untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi
mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi
apoi să mâncăm şi să murim!"
13. Atunci i-a zis Ilie:
"Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi
de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi
pentru fiul tău vei face mai pe urmă.
14. Căci aşa zice
Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi
untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da
Domnul ploaie pe pământ!"
15. Şi s-a dus ea
şi a făcut aşa, cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea
şi el şi casa ei o bucată de vreme.
16. Căci făina
din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat,
după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie.
17. După aceasta s-a
îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost
atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul.
18. Şi a zis ea
către Ilie: "Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la
mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori
fiul?"
19. Iar Ilie a zis:
"Dă-mi pe fiul tău!" Şi l-a luat din braţele ei
şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul
său.
20. Apoi a strigat Ilie
către Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeul meu, oare şi
văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul
ei?"
21. Şi suflând de trei
ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: "Doamne
Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în
el!"
22. Şi a ascultat
Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el
şi a înviat.
23. Şi a luat Ilie
copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a
dat mamei sale şi a zis Ilie: "Iată copilul tău este
viu!"
24. Atunci a zis femeia
către Ilie: "Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui
Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura
ta!"
|