CAPITOLUL 22
Moartea lui Ahab. Domnia lui Iosafat.
1. Au trecut trei ani
fără război între Siria şi Israel.
2. În al treilea an s-a dus
Iosafat, regele Iudei, la regele lui Israel;
3. Şi a zis regele lui
Israel către slugile sale: "Ştiţi voi, oare, că
Ramotul Galaadului este al nostru, şi noi tăcem de atâta vreme
şi nu-l scoatem din mâna regelui Siriei?"
4. Apoi a zis el lui
Iosafat: "Vei merge şi tu cu mine la război împotriva
Ramot-Galaadului?" Iar Iosafat a zis către regele lui Israel:
"Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum este poporul tău,
aşa este şi poporul meu; cum sunt caii tăi, aşa sunt
şi caii mei!"
5. Şi a mai zis Iosafat,
regele lui Iuda, către regele lui Israel: "Întreabă dar,
astăzi, ce zice Domnul?"
6. Şi a adunat regele
lui Israel ca la patru sute de prooroci şi le-a zis: "Să merg
eu, oare, cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?" Şi ei
au zis: "Să mergi, că Domnul îl va da în mâinile
regelui!"
7. Şi a zis Iosafat:
"Nu mai este oare aici vreun prooroc al Domnului, ca să
întrebăm pe Domnul prin el?"
8. Şi a zis regele lui
Israel către Iosafat: "Mai este un om prin care se poate întreba Domnul,
însă eu nu-l iubesc, căci nu prooroceşte de bine pentru mine,
ci numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla". Şi a zis
Iosafat: "Nu vorbi aşa, rege!"
9. Şi a chemat regele
lui Israel pe un famen şi a zis: "Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla!"
10. Apoi regele lui Israel
şi Iosafat, regale Iudei, s-au aşezat fiecare în tronul său,
îmbrăcaţi în haine domneşti, pe locul dinaintea porţii
Samariei, şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
11. Iar Sedechia, fiul lui
Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis:
"Aşa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe Sirieni până ce
vor muri".
12. Şi toţi
proorocii au proorocit la fel, zicând: "Să te duci împotriva
Ramot-Galaadului, că vei izbuti. Domnul îl va da în mina
regelui".
13. Iar trimisul, care s-a
dus să cheme pe Miheia,
i-a grăit acestuia, zicând: "Iată toţi proorocii
proorocesc într-un glas de bine regelui; să fie dar şi cuvântul
tău asemenea cu cuvântul fiecăruia din ei".
14. Iar Miheia a zis: "Viu este Domnul! Ce-mi va
spune Domnul, aceea voi grăi!"
15. Apoi a venit el a rege
şi regale i-a zis: "Miheia, să mai mergem noi oare cu război
împotriva Ramot-Galaadului sau nu?" Şi i-a zis acela: "Du-te, că vei
izbuti. Domnul îl va da în
mâna regelui!"
16. Şi i-a zis regele:
"Iar şi iar te jur, ca să nu-mi grăieşti nimic,
decât ce este adevărat, în numele Domnului".
17. Şi a zis el:
"Iată, văd pe toţi Israeliţii
împrăştiaţi prin munţi, ca oile ce n-au păstor. Şi
a zis Domnul: Ei n-au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la
casa sa".
18. Atunci regele lui
Israel a zis câtre Iosafat, regele Iudei: "Nu ţi-am spus eu oare
că el nu prooroceşte de bine pentru mine, ci numai de
rău?"
19. Miheia însă a zis: "Nu este aşa.
Nu eu grăiesc; ascultă cuvântul Domnului. Nu este aşa. Am văzut pe Domnul stând
pe tronul Său, şi toată oştirea cerească sta
lângă El, la dreapta, şi la stânga Lui".
20. Şi a zis Domnul:
"Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în Ramot-Galaad şi
să piară acolo?" Unul spunea una, şi altul alta.
21. Atunci a ieşit un
duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: "Eu îl
voi ademeni". Domnul a
zis: "Cum?"
22. Iar acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh mincinos în
gura tuturor proorocilor lui". Domnul a zis: "Tu îl vei ademeni
şi vei face aceasta; du-te şi fă cum ai zis!"
23. Şi iată cum a
îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor
acestor prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de
tine!"
24. Atunci s-a apropiat
Sedechia, fiul lui Chenaana, şi, lovind pe Miheia peste obraz, a zis: "Cum? Au
doară s-a depărtat Duhul Domnului de la mine, ca să
grăiască prin tine?"
25. Iar Miheia a zis: "Iată, ai să vezi
aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca
să te ascunzi".
26. A zis regele lui
Israel: "Luaţi pe Miheia şi-l duceţi la Amon,
căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui,
27. Şi spuneţi:
Aşa zice regele: Aruncaţi-l în temniţă şi-l
hrăniţi numai cu puţină pâine şi cu puţină
apă, până ce mă voi întoarce biruitor".
28. Iar Miheia a zis: "Că ai să te întorci
biruitor, aceasta n-a grăit-o Domnul prin mine". Apoi a zis:
"Ascultaţi, toate popoarele!"
29. După aceea a
purces regele lui Israel şi Iosafat, regele Iudei, împreună asupra
Ramot-Galaadului.
30. Şi a zis regele
lui Israel către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele şi intru în
luptă, iar tu îmbracă-ţi hainele de rege!" Şi şi-a schimbat hainele
regele lui Israel şi a intrat în luptă.
31. Regale sirian însă
a poruncit celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor de
război şi a zis: "Să nu vă luptaţi nici cu mic,
nici cu mare, ci numai eu regele lui Israel".
32. Căpeteniile
carelor, văzând pe Iosafat, au crezut că acesta este cu
adevărat regele lui Israel şi s-au repezit asupra lui, ca să
se lupte cu el. Iosafat însă a strigat.
33. Atunci căpeteniile
carelor, văzând că nu este acesta regele lui Israel, s-au
abătut de la el.
34. Iar un om şi-a
întins arcul şi a lovit din întâmplare pe regele lui Israel într-o
încheietură a platoşei, şi acesta a zis
cărăuşului său: "Întoarce îndărăt şi
mă scoate din oaste, că sunt rănit".
35. Şi s-a pornit
luptă mare în acea zi şi regele a stat În carul lui în fala
Sirienilor toată ziua, iar seara a murit; şi a curs sânge din rana
sa pe podul carului.
36. Şi la
asfinţitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra, zicând:
"Să meargă fiecare la cetatea lui, fiecare la ţinutul
lui!"
37. Şi murind regele, a fost
dus şi l-au înmormântat în Samaria.
38. Şi au spălat
carul lui în iazul Samariei; şi câinii i-au lins sângele lui Ahab, iar
desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge, după
cuvântul pe care l-a grăit Domnul.
39. Celelalte fapte ale lui
Ahab, tot ce a făcut el şi casa cea de fildeş pe care a
făcut-o el şi toate cetăţile pe care el le-a zidit sunt
scrise în cronica regilor lui Israel.
40. Adormind cu
părinţii săi, în locul lui Ahab s-a făcut rege Ohozia,
fiul său.
41. Iosafat, fiul lui Asa, a
început să domnească peste Iuda în anul al patrulea al lui Ahab,
regele lui Israel.
42. Când s-a făcut
rege, Iosafat era ca da treizeci şi cinci de ani şi douăzeci
şi cinci de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba
şi era fiica lui Şilhi.
43. El a umblat întru totul
pe căile lui Asa, tatăl său şi nu s-a abătut de la
ele, săvârşind fapte plăcute înaintea ochilor Domnului. Numai
înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă
săvârşea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
44. Iosafat a făcut
pace cu regele lui Israel.
45. Celelalte fapte ale lui
Iosafat şi războaiele pe care le-a purtat sunt scrise în cronica
regilor lui Iuda.
46. Şi
rămăşiţa desfrânaţilor care mai rămăsese
din zilele tatălui său Asa, a stârpit-o din ţară.
47. În Idumeea pe atunci nu
era rege, ci numai un locţiitor de rege.
48. Regele Iosafat a
făcut şi corăbii ca cele de Tarsis, ca să se ducă
să aducă aur de la Ofir; dar n-au putut să ajungă,
sfărâmându-se la Eţion Gheber.
49. Atunci a zis Ohozia,
fiul lui Ahab, către Iosafat: "Să se ducă şi slugile
mele cu slugile tale cu corăbiile". Însă Iosafat n-a
vrut.
50. Şi a adormit cu
părinţii săi în cetatea lui David, strămoşul
său, şi a fost îngropat Iosafat cu ei, în cetatea lui David şi
în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său.
51. Ohozia, fiul lui Ahab,
s-a făcut rege peste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea
al lui Iosafat, regele Iudei; Şi a domnit peste Israel în Samaria doi
ani.
52. El a săvârşit
fapte urâte înaintea ochilor Domnului şi a umblat pe căile
tatălui său şi pe căile mamei sale şi pe căile
lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat;
53. Căci a slujit lui
Baal şi i s-a închinat lui şi a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui
Israel, cum făcuse şi tatăl său.
|
|