CAPITOLUL 7
Ieftinătatea în Samaria.
l. Iar Elisei a zis:
"Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa zice Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, în poarta Samariei o
măsură de făină din cea mai bună va fi un siclu
şi două măsuri de orz tot un siclu".
2. Slujbaşul de al
cărui braţ se sprijinea regele a răspuns: "Chiar
dacă Domnul ar deschide ferestrele cerului nici atunci n-ar putea fi una
ca aceasta!" Iar Elisei a zis: "Iată aşa ai să vezi
cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din acelea!"
3. În vremea aceasta la
poarta Samariei se aflau patru oameni leproşi şi ziceau unul
către altul: "Ce şedem noi aici şi aşteptăm
moartea?
4. De ne vom hotărî
să ne ducem în cetate, în cetate e foamete şi vom muri acolo; iar
dacă vom şedea aici, tot vom muri. Să ne ducem mai bine în tabăra
Sirienilor! De ne vor
lăsa cu viaţă, vom trăi, de nu, vom muri".
5. Şi s-au sculat ei
în amurg, ca să se ducă în tabăra Sirienilor. Dar când au ajuns la marginea taberei
Sirienilor, acolo nu mai era nici un om;
6. Căci Domnul
făcuse în tabăra Sirienilor să se audă zgomot de care
şi nechezat de cai şi zgomot de oştire mare. Şi au zis ei
unul către altul: "De bună seamă, regele lui. Israel a
tocmit să vină împotriva noastră pe regii Heteilor şi ai
Egiptului".
7. Şi s-au sculat
şi au fugit în amurg şi şi-au lăsat corturile, caii,
asinii lor şi toată tabăra cum era şi au fugit, ca
să-şi scape viaţa.
8. Ajungând deci
leproşii aceia la marginea taberei, au intrat într-un cort şi au
mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur
şi haine şi s-au dus de le-au ascuns. Şi s-au mai dus şi în alt cort şi
au luat şi de acolo şi au ascuns.
9. Apoi au zis unul
către altul: "Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste bună. Dacă
întârziem şi aşteptăm lumina zilei atunci vina va cădea
asupra noastră. Hai deci să vestim casa regelui!"
10. Şi au venit ei
şi au strigat pe portarii cetăţii şi le-au povestit,
zicând: "Noi am fost în tabăra Sirienilor şi iată acolo
nu se vedea nimeni şi nu se auzea nimic, ci numai cai legaţi
şi corturi cum trebuie să fie".
11. Şi portarii au strigat
şi au dat de veste la casa regelui.
12. Şi s-a sculat
regele noaptea şi a zis slugilor sale: "Am să vă spun ce
fac Sirie cu noi: Ei ştiu că noi suferim de foame şi au
ieşit din tabără şi s-au ascuns în câmp, cugetând aşa:
Când vor ieşi ei din cetate, îi vom prinde vii şi vom
năvăli în cetate".
13. Dar unul din cei ce
slujeau înaintea lui a răspuns şi a zis: "Să se ia cei
cinci cai rămaşi care mai sunt în cetate (din toată
tabăra lui Israel numai atâta mai rămăsese; cealaltă tabără
a lui Israel pierise toată) şi să trimitem oameni să
vadă".
14. Au luat deci două
perechi de cai înhămaţi la căruţe şi a trimis regele
pe urma oştirii siriene, zicând: "Duceţi-vă şi
vedeţi!"
15. Şi s-au dus
după ei până la Iordan şi iată tot drumul era
semănat cu haine şi cu lucruri aruncate de Sirieni în graba lor.
şi s-au întors trimişii şi au spus regelui.
16. Atunci a ieşit
poporul şi a prădat tabăra siriană şi a fost
măsura de făină din cea mai bună un siclu şi
două măsuri de orz un siclu, după cuvântul Domnului.
17. Iar regele a luat pe
slujitorul acela de mâna căruia se sprijinea şi l-a rânduit de
pază la poarta cetăţii; acesta a fost călcat în picioare
de popor şi a murit la poartă, cum zisese omul lui Dumnezeu când
venise trimisul regelui la el;
18. Pentru că atunci
când omul lui Dumnezeu a spus regelui aşa: "Mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei
două măsuri de orz vor fi un siclu şi o măsură de
făină din cea mai bună va fi tot un siclu",
19. Atunci acest slujitor a
răspuns omului lui Dumnezeu şi a zis: "Chiar dacă Domnul
va deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca
aceasta!" Iar Elisei
i-a zis: "Vei vedea-o cu ochii tăi, dar nu vei mânca din
ea!"
20. Şi aşa
s-a întâmplat cu el: l-a călcat poporul în poartă şi a
murit.
|