CAPITOLUL 25
Dărâmarea Ierusalimului. Robia Babilonului.
1. Iar în anul al nouălea al domniei
lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit
Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa asupra
Ierusalimului şi l-a împresurat şi a făcut împrejurul lui
întărituri.
2. Şi a stat cetatea
împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui
Sedechia.
3. Iar în anul al
unsprszecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare
foamete în cetate şi poporul ţării nu mai avea pâine.
4. Atunci cetatea a fost
luată şi toţi ostaşii au fugit noaptea pe calea
porţilor care se aflau între două ziduri, lângă grădina
regelui. Caldeii însă stăteau împrejurul cetăţii; şi
a ieşit şi regele pe calea ce duce în câmpie.
5. Dar a alergat
oştirea Caldeilor după rege şi l-au ajuns în şesul
Ierihonului; iar oştirea lui a fugit toată de la el.
6. Şi au luat pe rege şi
l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, şi l-au supus
judecăţii.
7. Şi au junghiat pe
fiii regelui înaintea ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii, l-au pus
în lanţuri şi l-au dus la Babilon.
8. Iar în luna a cincea, în
ziua a şaptea a lunii, adică în anul al nouăsprezecelea al lui
Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzii,
slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim
9. Şi a ars templul Domnului, casa regelui
şi toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu
foc.
10. Iar oştirea
Caldeilor care era cu comandantul gărzii a dărâmat şi zidurile
cele dimprejurul Ierusalimului.
11. Apoi Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, a strămutat la Babilon şi celălalt
popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce se predaseră
regelui Babilonului şi rămăşiţa poporului de
rând.
12. Numai puţini din
poporul sărac al ţării au fost lăsaţi de
căpetenia gărzii, să lucreze viile şi ogoarele.
13. Caldeii au stricat
şi stâlpii cei de aramă care erau în templul Domnului, postamentele,
marea cea de aramă din templul Domnului şi arama lor au dus-o în
Babilon.
14. Căldările,
lopeţile, cuţitele, lingurile şi toate vasele de aramă,
care se întrebuinţau la slujbă, le-au luat.
15. Şi a mai luat
căpetenia gărzii cădelniţele, cupele şi tot ce era
de aur şi ce era de argint.
16. Au luat cei doi stâlpi,
marea şi postamentele pe care le făcuse Solomon pentru templul
Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări.
17. Un singur stâlp era
înalt de optsprezece coţi; coroana lui era de aramă şi
înălţimea ei era de trei coţi; pereţii ei şi
împletiturile dimprejurul ei, toate erau de aramă. Asemenea era şi
al doilea stâlp cu coroana lui.
18. Apoi a mai luat
căpetenia gărzii pe Seraia arhiereul, pe Ţefania, al doilea
preot şi pe alţi trei care stăteau de strajă la
prag.
19. Iar din cetate a luat
un eunuc, care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni,
care stăteau înaintea regelui şi care acum se aflau în cetate; pe
căpetenia cea mare a oştirii, care înscria la oaste poporul şi
şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în
cetate.
20. Pe aceştia i-a
luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii şi i-a dus la regele
Babilonului, în Ribla.
21. Iar regele Babilonului
i-a lovit şi i-a ucis la Ribla, în ţinutul Hamat. Aşa a fost
strămutat Iuda din ţara lui.
22. Iar peste poporul care
a rămas în ţara Iudei şi pe care l-a lăsat Nabucodonosor,
regele Babilonului, a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul
lui Şafan.
23. Când au auzit toate
căpeteniile şi ostaşii lor că regele Babilonului a pus
căpetenie pe Ghedalia, au venit la Ghedalia în Miţpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan,
fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania,
fiul lui Maacati, ei împreună cu oamenii
lor.
24. Şi a jurat
Ghedalia acestora şi oamenilor lor şi le-a zis: "Nu vă
temeri a fi supuşii Caldeilor. Aşezaţi-vă în ţara
aceasta şi slujiţi regelui Babilonului şi va fi
bine!"
25. Dar în luna a
şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania al lui Elişama din neamul
regesc, cu zece oameni şi a lovit pe Ghedalia şi acesta a murit
şi a lovit şi pe Iudeii Şi pe Caldeii care erau cu el în Miţpa.
26. Atunci s-a sculat tot
poporul, de la mic până la mare, cu căpeteniile oştirii
şi s-au dus în, Egipt, pentru că se temeau de Caldei.
27. În anul al treizeci
şi şaptelea de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda,
în luna a douăsprezecea, în ziua a douăzeci şi şaptea a
acestei luni, Evil-Merodac,
regele Babilonului, în anul urcării sale pe tron, a scos pe Ioiachim,
regele Iudei, din temniţă,
28. A vorbit cu el
prietenos şi a pus tronul lui mai sus de tronurile regilor care erau la
el în Babilon;
29. I-a schimbat hainele
lui de temniţă şi Ioiachim a mâncat totdeauna la masa regelui,
în toate zilele vierii lui.
30. Cele trebuitoare hranei
lui i-au fost date neîncetat de rege, zi cu zi, cât a trăit el.
|
|