CAPITOLUL 29
Dar pentru zidirea templului Domnului. Ungerea lui Solomon şi a lui
Ţadoc. Moartea lui David.
1. După aceea a zis regele
David către toată adunarea: "Solomon, fiul meu, singurul pe
care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi cu puţină putere,
iar lucrul acesta este mare, fiindcă nu este pentru om zidirea aceasta,
ci pentru Domnul Dumnezeu.
2. Din toate puterile am
pregătit eu pentru templul lui Dumnezeu mult aur pentru lucrurile cele
de aur, argint pentru cele de argint, aramă pentru cele de aramă,
fier pentru cele de fier, lemn pentru cele de lemn, pietre de onix şi
pietre pentru încrustat, pietre frumoase de diferite culori şi tot felul
de pietre scumpe şi multă marmură.
3. Mai mult! Din dragoste pentru templul Dumnezeului
meu, dau încă tot ce am eu aur şi argint, templului Dumnezeului
meu, afară de ceea ce am pregătit eu pentru templul cel
sfânt,
4. Şi anume: trei mii
de talanţi de aur, aur de ofir, şapte mii de talanţi de argint
curat, pentru căptuşirea pereţilor în templu,
S. Pentru orice lucru de aur, pentru tot lucrul de argint şi pentru tot
lucrul de mână de meşter. Şi cine vrea să vină
astăzi cu mâinile pline la Domnul?"
6. Au început atunci
să aducă jertfă capii de familii şi căpeteniile
triburilor, căpeteniile peste mii şi peste sute şi
căpeteniile cele peste averea regelui.
7. Şi au dat pentru
zidirea templului lui Dumnezeu cinci mii de talanţi şi zece mii de
drahme aur, argint zece mii de talanţi, aramă optsprezece mii
talanţi şi fier o sută de mii de talanţi.
8. Şi cei care aveau
pietre scumpe, le-au dat şi pe acelea în vistieria templului Domnului,
prin mâinile lui Iehiel Gherşonitul.
9. Şi s-a bucurat
poporul de râvna lor, pentru că din toată inima au jertfit
Domnului. De asemenea s-a bucurat foarte mult şi regele David.
10. Atunci a slăvit
David pe Domnul înaintea a toată adunarea şi a zis:
"Binecuvântat eşti Tu, Doamne Dumnezeul lui Israel, Tatăl
nostru, din veac şi până în veac.
11. A Ta este, Doamne,
măreţia şi puterea şi slava şi biruinţa şi
strălucirea; toate câte sunt în cer şi pe pământ sunt ale
Tale; a Ta este, Doamne, împărăţia şi Tu eşti mai
presus de toate, ca unul ce împărăţeşti peste
toate.
12. Bogăţia
şi slava sunt de la faţa Ta şi Tu domneşti peste toate;
în mâna Ta este tăria şi puterea şi în puterea Ta stă
să măreşti şi să întăreşti toate.
13. Şi acum dar,
Dumnezeul nostru, Te slăvim pe Tine şi lăudăm
preaslăvit numele Tău.
14. Că cine sunt eu
şi cine este poporul meu, încât să avem putinţa de a face
asemenea jertfe? Dar de la Tine sunt toate şi cele primite din mâna Ta
ţi le-am dat ţie;
15. Căci
călători suntem noi înaintea Ta şi pribegi, ca toţi
părinţii noştri; ca umbra sunt zilele noastre pe pământ
şi nimic nu este statornic.
16. Doamne Dumnezeul
nostru, toată această mulţime de lucruri, pe care am
pregătit-o noi pentru a zidi templu sfânt numelui Tău, din mâna Ta
le avem şi ale Tale sunt toate.
17. Ştiu, Dumnezeul
meu, că ispiteşti inimile şi iubeşti curăţenia
inimii! Eu din inimă curată am jertfit toate şi văd acum
că şi poporul Tău, care se află aici, cu bucurie Îţi
jertfeşte ţie.
18. Doamne Dumnezeul lui
Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, părinţii
noştri, păzeşte acestea în veci, această aplecare a
gândurilor inimii poporului Tău şi îndreaptă inimile lor
către Tine.
19. Iar lui Solomon, fiul
meu, dăruieşte-i inimă dreaptă ca să
păzească poruncile Tale, descoperirile Tale şi legile Tale
şi să împlinească toate acestea şi să înalţe
clădirea pentru care am făcut pregătire".
20. Apoi a zis David
către toată adunarea: "Binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul
nostru!" Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul
părinţilor săi şi a căzut şi s-a închinat
Domnului şi regelui.
21. Apoi au adus Domnului
jertfe şi au înălţat arderi de tot Domnului, a doua zi
după aceasta: o mie de miei, o mie de berbeci şi o mie de vitei cu
turnările lor şi o mulţime de jertfe de la tot Israelul.
22. Şi au mâncat
şi au băut înaintea Domnului în ziua aceea cu mare bucurie; iar în
alt rând au făcut rege pe Solomon, fiul lui David, şi l-au uns
înaintea Domnului ca rege, iar pe Ţadoc arhiereu.
23. Şi s-a urcat
Solomon pe tronul Domnului, ca rege, în locul lui David, tatăl său,
şi a avut spor şi tot Israelul s-a supus lui.
24. S-au supus lui Solomon
de asemenea toate căpeteniile şi puternicii, precum şi
toţi fiii lui David.
25. Iar Domnul a mărit
pe Solomon în ochii a tot Israelul şi i-a dăruit domnie
slăvită, cum nu mai avusese înainte de el nici unul din regii lui
Israel.
26. David, fiul lui Iesei,
a domnit peste tot Israelul.
27. Timpul domniei lui
peste Israel a fost patruzeci de ani: în Hebron a domnit el şapte ani,
iar în Ierusalim a domnit treizeci şi trei.
28. Şi a murit la
adânci bătrâneţe, sătul de viaţă, de
bogăţie şi de slavă, iar în locul lui s-a făcut rege
Solomon, fiul său.
29. Faptele lui David, cele
dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în însemnările lui
Samuel văzătorul şi în însemnările lui Natan proorocul
şi în însemnările lui Gad văzătorul,
30. Precum şi
toată domnia lui şi bărbăţia lui şi
întâmplările ce s-au petrecut cu el şi cu Israel şi cu toate
împărăţiile pământului.
|
|