CAPITOLUL 5
Sfinţirea templului.
1. Astfel s-a sfârşit tot
lucrul pe care l-a făcut Solomon pentru templul Domnului. Şi a adus
Solomon cele hărăzite de David, tatăl lui: argint şi aur
şi toate lucrurile şi le-a dat în vistieria templului
Domnului.
2. Atunci a adunat Solomon
pe bătrânii lui Israel şi pe toţi capii seminţiilor
şi căpeteniile familiilor fiilor lui Israel la Ierusalim, ca
să strămute chivotul legământului Domnului din cetatea lui
David, adică din Sion.
3. Şi s-au adunat la
rege toţi Israeliţii la sărbătoare, în luna a
şaptea.
4. După ce au venit
toate căpeteniile lui Israel, leviţii au luat chivotul.
5. Şi au dus chivotul
şi cortul adunării şi toate lucrurile sfinte care erau în
cort, le-au dus preoţii şi leviţii.
6. Iar regele Solomon
şi toată obştea lui Israel, care se adunase la el înaintea
chivotului, au adus jertfe de oi şi boi atâtea, cât nu se puteau
număra din pricina mulţimii.
7. Preoţii au dus
chivotul legământului Domnului la locul lui, înăuntrul templului în
Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
8. Heruvimii îşi
întindeau aripile peste locul chivotului şi acopereau ei chivotul
şi pârghiile lui de sus.
9. Apoi pârghiile au fost
împinse aşa, încât capetele pârghiilor chivotului se vedeau din Sfânta,
în faţa Sfintei Sfintelor, iar pârghiile nu se puteau vedea, şi
acolo sunt ele până astăzi.
10. În chivot nu era nimic,
fără numai cele două table pe care le pusese Moise în Horeb, când încheiase Domnul
legământul cu fiii lui Israel, după ieşirea din Egipt.
11. După ce au
ieşit preoţii din Sfânta, căci toţi preoţii care se
aflau acolo se sfinţiseră, fără să se ţină
seamă de rând,
12. şi când toţi
leviţii care erau cântăreţi, Asaf, Heman, Iedutun, fiii lor
şi fraţii lor - îmbrăcaţi în vison, şi cu chimbale,
chitare şi harfe au stat în partea de răsărit a jertfelnicului
şi împreună cu ei au stat o sută douăzeci de preoţi
care trâmbiţau din trâmbiţe
13. Şi îndată ce
aceia care sunau din trâmbiţe şi cei care cântau, uniţi într-un
singur glas ca să slăvească şi să laude pe Domnul,
au făcut să răsune trâmbiţele, chitarele şi
celelalte instrumente muzicale, şi au slăvit pe Domnul, zicând:
"Căci El este bun, că în veac este mila Lui!", atunci
templul Domnului s-a umplut de norul slavei Lui,
14. Încât preoţii nu
puteau sta la slujbă din pricina norului, pentru că slava Domnului
umpluse templul Domnului.
|