CAPITOLUL 12
Războiul cu Şişac. Moartea lui Roboam.
1. După ce s-a întărit
regatul lui Roboam şi a ajuns destul de puternic, Roboam a
părăsit legea Domnului şi dimpreună cu el şi tot
Israelul.
2. Dar pentru că s-au
abătut ei de la Domnul, de aceea în anul al cincilea al domniei lui
Roboam, Şişac, regele Egiptului, a plecat cu război împotriva
Ierusalimului,
3. Cu o mie două sute
de care de război şi cu şaizeci de mii de
călăreţi; iar poporul, care venise cu el din Egipt: Libieni,
Suchieni şi Etiopieni, era foarte numeros.
4. Aceştia au luat
cetăţile întărite din Iuda şi au venit la
Ierusalim.
5. Atunci Şemaia
proorocul a venit la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se
strânseseră la Ierusalim din pricina lui Şişac şi le-a
zis: "Aşa zice Domnul: Pentru că M-aţi părăsit, de aceea vă
las pe mâinile lui Şişac".
6. Iar căpeteniile lui
Israel şi regele s-au smerit şi au zis: "Drept este
Domnul!"
7. Când a văzut Domnul
că ei s-au smerit, atunci a fost cuvântul Domnului din nou către
Şemaia şi a zis: "S-au smerit; nu-i voi mai stârpi şi în
curând le voi da şi izbăvire. Mânia Mea nu se va mai vărsa asupra Ierusalimului prin
mâna lui Şişac.
8. Dar ei tot vor fi
slugile lui ca să cunoască ce înseamnă să-Mi slujească Mie şi ce înseamnă să
slujească regatelor pământului".
9. Atunci a venit
Şişac, regele Egiptului, la Ierusalim şi a luat vistieriile
templului Domnului şi vistieriile casei regelui; tot ce a găsit, a
luat; a luat şi scuturile cele de aur, pe care le făcuse
Solomon.
10. Iar regele Roboam a
făcut în locul lor scuturi de aramă şi le-a dat în mâinile
căpeteniilor de peste gărzi, care păzeau intrarea la casa
regelui.
11. Şi numai când
mergea regele la templul Domnului, numai atunci venea garda şi le purta
şi pe urmă le aducea iarăşi în casa de gardă.
12. După ce s-a smerit
Roboam, s-a îndepărtat mânia Domnului de la el şi nu l-a nimicit cu
totul. Afară de aceasta şi în Iuda se găsea câte ceva
bun.
13. Aşa s-a
întărit iar regele Roboam în Ierusalim şi a domnit. Roboam era de
patruzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi a domnit
şaptesprezece ani în Ierusalim, în cetatea pe care o alesese Domnul
dintre toate seminţiile lui Israel, ca să-şi pună numele
în ea. Pe mama lui Roboam o chema Naama Amonita.
14. Dar a făcut el
rele, pentru că nu şi-a îndreptat inima sa ca să caute pe
Domnul.
15. Faptele lui Roboam,
cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în amintirile lui
Şemaia proorocul şi ale lui Ido văzătorul în spiţele
neamurilor. Roboam a purtat războaie cu Ieroboam în toate zilele
vieţii lor.
16. Apoi a răposat
Roboam cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui
David. Iar în locul lui s-a făcut rege Abia, fiul său.
|