CAPITOLUL 2
Neemia împuternicit a zidi Ierusalimul.
1. "În luna Nisan, în anul al
douăzecilea al regelui Artaxerxe, având vinul în seama mea, am luat vin
şi am dat regelui şi niciodată, mi se pare, nu m-am
arătat trist înaintea lui.
2. Dar regele mi-a zis:
"De ce este tristă faţa ta? De bolnav, nu eşti bolnav! Se
vede că ai vre-o întristare la inimă!"
3. Şi m-am speriat
straşnic şi am răspuns regelui: "în veci să
trăiască regele! Cum să nu fie tristă fata mea, când
cetatea, casa mormintelor părinţilor mei, este pustiită
şi porţile ei arse cu foc!"
4. "Şi ce
doreşti tu?" - întrebă regele. Eu însă, după ce m-am
rugat Dumnezeului ceresc, am zis către rege:
5. "De
binevoieşte regele şi de are robul tău trecere la tine, atunci
trimite-mă în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele părinţilor
mei, ca să o zidesc".
6. Iar regele şi
regina, care şedea lângă el, mi-au zis: "Cât timp are să
dureze călătoria ta şi când ai să te întorci?" Şi
după ce am arătat cât timp am să lipsesc, regele a binevoit
să mă trimită în Iuda.
7. La plecare însă am
zis către rege: "De binevoieşte regele, să-mi dea
scrisori către guvernatorii de peste fluviu, ca să-mi dea drumul
să pot ajunge în Iuda,
8. Precum şi o
scrisoare către Asaf, păzitorul pădurilor regelui, ca
să-mi dea lemn pentru porţile cetăţii, cele dinspre
templul Domnului, şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa
mea de locuit". Şi mi-a dat regele scrisori, pentru că mâna
binefăcătoare a Dumnezeului meu era peste mine.
9. Şi am mers la
guvernatorii de peste fluviu şi le-am dat scrisorile regelui. Regele
însă trimisese cu mine căpetenii militare cu
călăreţi.
10. Dar când au auzit de
aceasta Sanbalat Horonitul şi Tobie, robul amonit, le-a părut
foarte rău că a. venit un om să se îngrijească de binele
fiilor lui Israel.
11. Iar după ce am
ajuns la Ierusalim şi am stat acolo trei zile,
12. M-am sculat noaptea cu puţini oameni ai mei
să cercetez cetatea. Nu spusesem însă nimănui ce-mi
dăduse Dumnezeu în gând să fac pentru Ierusalim şi nu se afla
acolo la mine nici o vită, decât numai aceea pe care încălecasem
eu.
13. Şi am ieşit
atunci noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat spre izvorul Dragonului
şi spre Poarta Gunoiului şi am cercetat zidurile Ierusalimului cele
stricate şi porţile lui cele arse.
14. Şi m-am apropiat
de poarta Izvorului şi de iazul Regelui, dar nu era ioc să
treacă dobitocul care mă purta.
15. Şi de aceea m-am
suit înapoi pe vale şi am cercetat din nou zidurile şi, intrând tot
pe Poarta Văii, m-am înapoiat.
16. Căpeteniile
insă nu ştiau unde fusesem eu şi ce făcusem. Până
atunci eu nu spusesem nimic nici Iudeilor, nici preoţilor, nici celor
mai de seamă, nici căpeteniilor, nici celorlalţi care se
îndeletniceau cu felurite lucrări.
17. Atunci însă le-am
zis: "Voi vedeţi în ce stare rea ne aflăm: Ierusalimul este
dărâmat şi porţile lui mistuite de foc. Hai să zidim
zidurile Ierusalimului şi nu vom mai fi de batjocură!"
18. Şi le-am istorisit
cum mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu fusese peste mine şi cum
mi-a vorbit regele. Atunci
ei au zis: "Hai să zidim!" Şi s-au întărit ei în
această hotărâre bună.
19. Dar auzind despre
aceasta, Sanbalat Horonitul, Tobie, robul amonit şi Gheşem Arabul
au râs de noi şi cu dispreţ ne-au zis: "Ce v-aţi apucat
să faceţi voi aici? Nu cumva gândiţi să vă
răzvrătiţi împotriva regelui?" "Dumnezeul cel ceresc
ne va ajuta, le răspunsei eu. Noi, slujitorii Lui, ne vom apuca de
zidit, iar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici pomenire în
Ierusalim".
|