CAPITOLUL 9
Pocăinţa întregului popor.
1. În ziua de douăzeci şi
patru a acestei luni s-au adunat toţi fiii lui Israel,
îmbrăcaţi cu sac şi cu capetele presărate cu
cenuşă, ca să postească.
2. Şi osebindu-se cei
ce erau din neamul lui Israel de toţi cei de alt neam, au venit de
şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile
părinţilor lor.
3. Şi după ce
s-au aşezat la locurile lor, li s-a citit din cartea legii Domnului
Dumnezeului lor un sfert de zi, iar alt sfert de zi şi-au
mărturisit păcatele lor şi s-au închinat Domnului Dumnezeului
lor.
4. Apoi Iosua, Binui,
Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Baani şi Chenani s-au urcat
pe podeţul leviţilor şi au strigat cu glas mare către
Domnul Dumnezeul lor;
5. Şi leviţii
Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabneia, Şerebia, Hodia, Şebania
şi Petahia au zis: "Sculaţi-vă şi binecuvântaţi
pe Domnul Dumnezeul vostru din veac în veac!" "Dumnezeule - a zis
Ezdra - slăvească-se numele Tău cel slăvit şi mai
presus de urice laudă şi slăvire!
6. Numai Tu eşti Domn
şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi
toată oştirea lor, pământul şi toate cele de pe el,
mările şi toate cele ce se cuprind în ele; Tu dai viaţă
la toate şi ţie se închină oştirea cerurilor.
7. Tu, Doamne Dumnezeule ai
ales pe Avram, l-ai scos din Urul Caldeii şi i-ai dat numele de
Avraam.
8. Tu ai găsit că
inima lui e credincioasă înaintea Ta, Tu ai făcut legământ cu
el şi Tu ai făgăduit să dai urmaşilor lui ţara
Canaanului, a Heteilor, a Amoreilor, a Ferezeilor, a Iebuseilor şi a
Ghergheseilor; şi Tu Ţi-ai ţinut cuvântul, pentru că Tu
eşti drept.
9. Tu ai văzut necazul
părinţilor noştri în Egipt şi ai auzit strigătele
lor la Marea Roşie.
10. Tu ai făcut semne
şi minuni înaintea lui Faraon, împotriva tuturor slugilor lui şi
împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că Tu ai văzut
cu câtă răutate s-au purtat ei cu părinţii noştri
şi ţi-ai făcut nume până în ziua de astăzi.
11. Tu ai
despărţit marea înaintea părinţilor noştri şi
au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, dar i-ai cufundat în adânc,
cum se cufundă o piatră în apă, pe cei ce-i
urmăreau.
12. Tu i-ai
povăţuit ziua cu stâlp de nor şi noaptea cu stâlp de foc
şi le-ai luminat calea pe care aveau să meargă.
13. Tu Te-ai pogorât pe
muntele Sinai, le-ai grăit din înălţimea cerurilor şi
le-ai dat porunci drepte; legi ale adevărului, învăţături
şi orânduiri minunate.
14. Tu le-ai arătat
odihna Ta cea sfântă şi le-ai scris prin Moise, sluga Ta, porunci, rânduieli şi
lege.
15. Tu le-ai dat din
înălţimea cerului pâine, când au flămânzit şi le-ai scos
apă din piatră, când au însetat, şi le-ai zis să intre
şi să moştenească ţara pe care cu jurământ
le-ai făgăduit-o.
16. Dar părinţii
noştri s-au îndărătnicit şi şi-au învârtoşat
cerbicia lor; n-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus şi au uitat
minunile pe care le-ai făcut pentru ei.
17.
Învârtoşatu-şi-au cerbicia lor şi în răzvrătirea lor
şi-au ales o căpetenie, ca să se întoarcă în robia lor;
dar Tu, fiind Dumnezeu iubitor şi iertător, negrabnic la mânie
şi bogat în milă şi îndurare, nu i-ai părăsit.
18. Chiar când şi-au
făcut un viţel turnat şi au zis: "Iată dumnezeul
tău care te-a scos din Egipt!" şi s-au dedat la hule mari
împotriva Ta,
19. În nemărginita Ta
îndurare, nu i-ai părăsit în pustiu şi stâlpul de nor n-a
încetat să-i călăuzească ziua în calea lor, nici stâlpul
de foc să le lumineze noaptea drumul ce făceau.
20. Trimisu-le-ai Duhul
Tău cel bun, ca să-i înţelepţească; nu ai lipsit
gura lor de mana Ta şi în setea lor le-ai dat apă.
21. Timp de patruzeci de
ani i-ai hrănit în pustie şi nimic nu le-a lipsit; hainele lor nu
s-au învechit, nici încălţămintele lor nu s-au rupt.
22. Le-ai dat regate
şi popoare le-ai împărţit şi au pus stăpânire pe
ţara lui Sihon, regele Heşbonului şi pe pământul lui Og,
regele Vasanului.
23. Tu ai înmulţit pe
fiii lui ca stelele cerului şi i-ai dus în ţara de care ai spus
părinţilor lor că o vor moşteni.
24. Şi fiii lor au
intrat şi au moştenit ţara aceea; ai supus înaintea lor pe
locuitorii pământului aceluia, pe Canaanei şi i-ai dat pe
aceştia în mâna lor cu regele şi cu tot poporul
băştinaş, ca să le facă ce vor vrea.
25. Şi s-au făcut
ei stăpâni peste cetăţi tari şi peste pământul
roditor, peste case pline de toate bunătăţile, fântâni
săpate în piatră, vii, măslini şi pomi roditori din
belşug; şi au mâncat şi s-au săturat şi s-au
îngrăşat trăind în desfătări prin bunătatea
Ta.
26. Dar ei s-au ridicat
şi s-au răzvrătit împotriva Ta; au aruncat legea Ta la spate;
pe proorocii Tăi care-i îndemnau să se întoarcă la Tine i-au
ucis; şi ţi-au adus hule mari.
27. Atunci Tu i-ai dat în
mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar în vremea
necazului lor au strigat către Tine şi Tu i-ai auzit din
înălţimea cerurilor şi, în mila Ta cea mare, le-ai trimis izbăvitori
ca să-i izbăvească din mâinile vrăjmaşilor
lor.
28. Iar dacă s-au
odihnit, au început iar să facă rău înaintea Ta. Atunci Tu
i-ai dat din nou în mâna vrăjmaşilor lor ca să-i
stăpânească. Şi ei din nou au strigat către Tine şi
Tu i-ai auzit din înălţimea cerurilor şi, în mila Ta cea mare,
i-ai izbăvit de multe ori.
29. I-ai povăţuit
să se întoarcă la legea Ta, dar ei s-au îndărătnicit
şi n-au ascultat poruncile Tale, ci au păcătuit împotriva
poruncilor care dau viaţă celui ce le împlineşte şi
şi-au îndârjit spinarea lor şi cerbicia lor şi-au
învârtoşat-o şi nu s-au supus.
30. Tu însă,
aşteptând întoarcerea lor, i-ai îngăduit mulţi ani şi
le-ai deşteptat luarea-aminte prin Duhul Tău şi prin proorocii
Tăi, dar ei nu şi-au plecat urechea. Atunci i-ai dat în mâna
popoarelor străine.
31. Dar, în mila Ta cea
mare, nu i-ai stârpit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti
un Dumnezeu milos şi îndurat.
32. Şi acum, Dumnezeul
nostru, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşător, Cel ce
ţii legământul Tău şi faci milă, nu socoţi ca
puţin lucru suferinţele ce am îndurat noi, regii noştri,
căpeteniile noastre, preoţii noştri, proorocii noştri,
părinţii noştri şi tot poporul Tău din vremea
regilor Asiriei până în ziua aceasta.
33. Tu eşti drept în
toate câte ne-au ajuns, căci Tu ai fost credincios, iar noi am
făcut rău.
34. Regii noştri,
căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii
noştri n-au păzit legea Ta şi n-au luat aminte nici la
poruncile Tale, nici la îndemnurile ce le-ai dat.
35. Cât au fost în regatul
lor în mijlocul binefacerilor Tale, într-o ţară largă şi
roditoare pe care le-ai dat-o Tu, ei nu ţi-au slujit ţie, nici nu
s-au întors de la faptele lor cele urâte.
36. Şi astăzi
iată suntem robi şi ţara ce Tu ai dat-o părinţilor
noştri, ca să se bucure de roadele ei şi de
bunătăţile ei,
37. Ea îşi
înmulţeşte astăzi roadele pentru regii cărora ne-ai supus
pentru păcatele noastre. Ei domnesc peste noi şi peste vitele
noastre, după bunul lor plac şi noi ne aflăm în necaz
mare.
38. Pentru toate acestea
facem legământ pe care şi noi înşine cu iscălitură,
şi căpeteniile, leviţii şi preoţii noştri îl
întăresc cu pecetea".
|