CAPITOLUL 5
Estera la rege. Aman unelteşte moartea lui Mardoheu.
l. După trei zile de
rugăciune Estera şi-a dezbrăcat hainele cele de jale şi
s-a îmbrăcat în cele de regină şi, făcându-se
strălucită şi chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător
şi mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea
oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi ţinea hainele. Ea era
minunată, în culmea frumuseţii sale şi faţa sa era
veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, iar inima ei era
apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru a casei
regelui, la uşa regelui. Regele şedea atunci pe tronul său
domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul uşii, îmbrăcat în
toate hainele măririi sale, tot în aur şi în pietre scumpe, dar
cumplit de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând
afară, aceasta a aflat milă în ochii lui. Întorcându-şi
faţa înflăcărată de slavă, el a privit cu mânie
straşnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a schimbat la
faţă din pricina slăbiciunii ce i-a venit şi s-a aplecat
pe capul slujnicei care o însoţea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui
în blândeţe şi, sculându-se cu grăbire de pe tronul său,
a cuprins-o în braţele sale, până ea şi-a venit în fire. Apoi
a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: "Ce ai Estera? Eu sânt fratele
tău! Linişteşte-te, că nu vei muri, căci
stăpânirea ne este comună. Apropie-te!"
2. Apoi regele şi-a
întins spre Estera sceptrul său cel de aur, care era în mâna sa. Atunci
Estera s-a apropiat şi s-a atins de vârful sceptrului, iar regele i-a
pus sceptrul pe grumazul ei şi a sărutat-o, zicându-i:
"Vorbeşte-mi!" Şi ea a zis: "Stăpânul meu, eu
am văzut în tine parcă pe îngerul lui Dumnezeu şi s-a tulburat
inima mea de frică în faţa slavei tale, că minunat eşti
stăpâne şi faţa ta este plină de har". Şi când
vorbea ea, a căzut din pricina slăbiciunii şi regele s-a
tulburat şi toate slugile lui o mângâiau.
3. Apoi regele i-a zis: "Ce
voieşti, regină Estera şi care-ţi este cererea? Chiar
şi jumătate din regat ţi se va da".
4. Şi a zis Estera:
"Eu am acum zi de sărbătoare. De binevoieşte regele,
să vină cu Aman astăzi la ospăţul pe care i l-am
pregătit eu".
5. Iar regele a zis: "Mergi degrabă după Aman, ca să se
facă după cuvântul Esterei". Şi a venit regele cu Aman la
ospăţul ce-l pregătise Estera.
6. La băutură
regele a zis către Estera: "Ce dorinţă ai? Ea ţi se
va îndeplini. Care este cererea ta? Ea ţi se va împlini chiar şi
până la jumătate din regatul meu!"
7. Atunci Estera a
răspuns şi a zis: "Iată dorinţa şi cererea
mea:
8. De am aflat
bunăvoinţă în ochii regelui şi de binevoieşte el
să împlinească dorinţa mea şi să-mi împlinească
cererea, atunci să vină regele cu Aman mâine la ospăţul
ce-l voi pregăti, şi eu voi da răspuns după porunca
regelui".
9. În ziua aceea a
ieşit Aman vesel şi voios. Dar când Aman a văzut pe Mardoheu la poarta regelui şi că acesta
nu s-a sculat măcar de la locul său înaintea lui, s-a umplut de
mânie asupra lui Mardoheu.
10. Cu toate acestea
Aman s-a stăpânit. Ajungând
acasă, a trimis să cheme pe prietenii săi şi pe
Zereş, femeia sa.
11. Şi le-a povestit
Aman despre bogăţia sa cea mare, despre mulţimea fiilor
săi şi despre felul cum l-a mărit pe el regele şi cum l-a
înălţat peste căpeteniile şi slujitorii săi.
12. "Ba şi regina
Estera, a zis mai departe Aman, pe nimeni afară de mine n-a chemat cu
regele la ospăţul pe care l-a pregătit. Chiar şi mâine
sânt chemat la ea la ospăţ.
13. Dar toate acestea nu
mă mulţumesc câtă vreme văd pe iudeul Mardoheu şezând la poarta
domnească".
14. La acestea Zereş,
soţia sa, şi prietenii săi i-au zis: "Să se
pregătească spânzurătoare înaltă de cincizeci de
coţi şi mâine dimineaţă cere regelui să fie spânzurat
Mardoheu şi apoi vei merge voios la ospăţ
cu regele". Acest cuvânt a plăcut lui Aman şi a pus să se
pregătească spânzurătoarea.
|