CAPITOLUL 7
Aman spânzurat.
1. În ziua aceea regele cu Aman au
venit să prânzească la regina Estera.
2. În timpul
ospăţului, regele a zis iarăşi către Estera:
"Care este dorinţa ta, regină Estera? Că ea îţi va
fi împlinită. Şi care este rugămintea ta, că ţi se
va împlini chiar şi până la jumătate din regatul
meu".
3. Regina Estera a
răspuns: "De am aflat bunăvoinţă în ochii tăi,
o, rege, şi dacă binevoieşte regele, atunci să ni se
dăruiască viată mie şi poporului meu, după ruga
mea.
4. Căci suntem
vânduţi noi, eu şi poporul meu, spre ucidere, spre nimicire şi
pieire. De am fi vânduţi ca să fim robi eu aş fi tăcut,
deşi vrăjmaşul nu ar fi acoperit paguba regelui".
5. Şi regele Artaxerxe
a răspuns: "Cine este acela şi unde este omul care a
îndrăznit a gândi să facă aşa?
6. Iar Estera a
răspuns: "Asupritorul Şi vrăjmaşul este
răutăciosul Aman!" şi s-a cutremurat Aman înaintea
regelui şi a reginei.
7. Şi s-a sculat
regele de la ospăţ plin de mânie şi s-a dus în grădina
palatului; iar Aman a rămas să roage pe regina Estera, pentru
viaţa sa, căci vedea bine că regele hotărâse pieirea
lui.
8. Când s-a întors regele
din grădina palatului, Aman tocmai se aruncase pe patul pe care se afla
Estera. Şi a zis regele: "Vrei încă să şi
siluieşti pe regină aici, în casa mea?" Acest cuvânt,
ieşit din gura regelui, acoperi de tulburare fata lui Aman.
9. Atunci Harbona, unul din
eunucii regelui, a zis: "Iată şi spânzurătoarea pe care a
pregătit-o Aman pentru Mardoheu, care a grăit de bine pe rege,
stă la casa lui Aman, înaltă de cincizeci de coţi". Iar
regele a zis: "Spânzuraţi-l acolo!"
10. Şi au spânzurat pe
Aman în spânzurătoarea pregătită de el. Numai aşa s-a
potolit mânia regelui.
|