CAPITOLUL 9
Iudeii rânduiesc sărbătoare.
1. În luna a douăsprezecea,
adică în luna Adar, în a treisprezecea zi, când a sosit timpul aducerii
la îndeplinire a poruncii regelui şi a decretului lui; în ziua aceea,
când nădăjduiau duşmanii Iudeilor să-i biruiască,
s-a dovedit dimpotrivă că Iudeii şi-au arătat puterea
asupra duşmanilor lor;
2. Atunci Iudeii s-au adunat
în toate cetăţile lor, prin toate ţările lui Artaxerxe,
ca să pună mâna pe cei ce le doreau răul şi nimeni n-a
putut sta împotriva feţei lor, pentru că frica de Iudei apăsa
asupra tuturor popoarelor.
3. Toate căpeteniile
ţărilor, satrapii, guvernatorii şi slujitorii regelui au
sprijinit pe Iudei, de teama lui Mardoheu,
4. Căci Mardoheu era mare în casa regelui şi
renumele lui se lăţise în toate ţările, deoarece omul
acesta, Mardoheu, devenise tot mai
puternic.
5. Atunci au stârpit Iudeii
pe toţi duşmanii lor, ucigând cu sabia, omorând, pierzând şi
făcând cu duşmanii lor după voia lor.
6. În cetatea Suza, au ucis
Iudeii cinci sute de oameni.
7. Între aceştia au ucis
şi pe Parşandata, pe Dalfon, pe Aspata,
8. Pe Porata, pe Adalia, pe
Aridata,
9. Pe Parmaşta, pe
Arisai, pe Aridai şi pe Iezata,
10. Adică pe cei zece
feciori ai lui Aman, fiul lui Hamadata, vrăjmaşul Iudeilor; dar ei
nu i-au prădat de averile lor.
11. În acea zi s-a adus la
cunoştinţă regelui numărul celor ucişi în cetatea
Suza.
12. Atunci regele a zis
către regina Estera: "În cetatea Suza, au ucis Iudeii cinci sute de
oameni şi pe cei zece fii ai lui Aman. Ce vor fi făcut ei în
celelalte ţări ale regelui? Care este dorinţa ta? Ea ţi
se va împlini. Şi ce dorinţă mai ai? Că ea îţi va fi
împlinită".
13. Estera a răspuns:
"De binevoieşte regele, să se îngăduie Iudeilor celor din
Suza să facă acelaşi lucru şi mâine, pe care l-au
făcut astăzi, iar pe cei zece fii ai lui Aman să-i
spânzure".
14. Şi a poruncit
regele să se facă aşa; s-a dat poruncă în Suza şi pe
cei zece fii ai lui Aman i-au spânzurat.
15. Şi s-au adunat
Iudeii cei din Suza şi în ziua a paisprezecea a lunii lui Adar şi
au omorât trei sute de oameni, dar la jaf nu şi-au întins mâinile.
16. Iar ceilalţi Iudei
care se aflau în ţările regelui s-au adunat ca să-şi
apere viaţa lor şi să fie netulburaţi de
vrăjmaşii lor. Aceştia au omorât din duşmanii lor
şaptezeci şi cinci de mii, iar la jaf nu şi-au întins
mâinile.
17. Aceasta s-a petrecut în
treisprezece ale lunii lui Adar. În ziua de paisprezece a aceleiaşi luni
s-au liniştit şi au făcut-o zi de ospăţ şi de
veselie.
18. Iudeii însă, care
se aflau în Suza, s-au adunat în ziua de treisprezece şi de paisprezece
ale lunii lui Adar, iar în cincisprezece ale ei s-au liniştit şi au
făcut-o zi de ospăţ şi de veselie.
19. De aceea Iudeii din
provincie, care locuiesc în sate neîntărite, petrec ziua de paisprezece
ale lunii Adar în veselie şi ospeţe, ca zi de sărbătoare,
trimiţându-şi daruri unii altora; iar cei ce trăiesc în
oraşe petrec şi ziua de cincisprezece ale lunii Adar în mare
veselie, trimiţând daruri vecinilor.
20. După aceea Mardoheu a scris toate întâmplările acestea
şi a trimis scrisori tuturor Iudeilor care erau în ţările
regelui Artaxerxe, la cei de aproape şi la cei de departe,
21. Ca să
sărbătorească acele zile bune în fiecare an, în ziua de
paisprezece şi de cincisprezece ale lunii Adar,
22. Întrucât acestea sânt
zilele în care Iudeii au fost lăsaţi în pace de vrăjmaşii
lor şi întrucât aceasta este luna în care întristarea lor s-a
prefăcut în bucurie şi tânguirea în zi de sărbătoare. Să
facă dar din ele zile de petrecere şi de veselie,
trimiţându-şi unii altora daruri şi dând milostenie la
săraci.
23. Şi au primit
Iudeii cele ce le scrisese Mardoheu:
24. Cum Aman, fiul lui
Hamadata, din ţara Agag, vrăjmaşul tuturor Iudeilor, se
gândise să-i ucidă şi aruncase Pur, adică sori, pentru pierderea
lor;
25. Cum Estera a
străbătut până la rege şi cum regele a poruncit prin
scrisoare nouă, ca uneltirea cea rea a lui Aman, pe care o plănuise
el asupra Iudeilor, să se întoarcă asupra capului lui şi
să-l spânzure pe el şi pe fiii lui.
26. De aceea s-au şi
numit aceste zile Purim, de la numirea Pur. Deci, potrivit cu toate cuvintele
scrisorii şi cu toate cele ce ei văzuseră şi cu cele ce
se petrecuseră la ei,
27. Iudeii au stabilit
şi au primit pentru ei şi pentru urmaşii lor şi pentru
cei ce li se vor alătura, ca să sărbătorească
fără abatere aceste două zile în fiecare an după
rânduială,
28. Şi ca zilele
acestea ale Purimului să fie pomenite şi prăznuite din neam în
neam, în fiecare familie, la Iudei, în fiecare ţară şi în
fiecare cetate.
29. Regina Estera, fiica
lui Abihail şi Mardoheu
Iudeul au scris a doua oară în chip stăruitor cele ce au făcut
ei, ca să întărească scrisoarea despre Purim,
30. Şi au trimis
scrisori tuturor Iudeilor din cele o sută douăzeci şi
şapte de ţări ale regatului lui Artaxerxe cu cuvinte de pace
şi de credincioşie,
31. Ca ei să
păzească cu tărie aceste zile ale Purimului la vremea lor,
precum le statorniciseră Mardoheu Iudeul şi regina Estera, pentru ei
şi pentru urmaşii lor cu post şi tânguire.
32. Şi porunca Esterei
întări aşezarea sărbătorii Purimului scriind-o în
carte.
|