CAPITOLUL 6
Iov răspunde lui Elifaz.
l. Atunci Iov a răspuns
şi a grăit:
2. "O, dacă
durerea mea s-ar cântări şi nenorocirea mea ar fi pusă la
cântar!
3. Şi fiindcă
este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt
bâlbâite!
4. Pentru că
săgeţile Celui Atotputernic stau înfipte în mine şi duhul meu
bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva
mea.
5. Zbiară măgarul
sălbatic când e lângă păşunea verde? Mugeşte boul când stă lângă
nutreţ?
6. Poţi să
mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albuşul
oului?
7. Sufletul meu n-a voit
să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
8. Cine îmi va
dărui îndeplinirea rugăciunii mele şi va face ca Dumnezeu
să-mi dea ce aştept,
9. Şi să
primească să mă sfărâme şi să-şi întindă
mâna şi să mă nimicească!
10. Dar va fi încă o
mângâiere pentru mine şi voi tresălta, deşi împovărat de
dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
11. Ce putere mai am ca
să aştept şi ce viitor mai am ca să prelungesc viaţa
mea?
12. Tăria mea este
tăria pietrelor? Trupul
meu este oare de aramă?
13. Aş putea găsi
vreun sprijin în mine şi tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de
mine?
14. Celui ce este în
suferinţă i se cuvine mila prietenului său, dar el uită
teama de Cel Atotputernic.
15. Fraţii mei s-au
arătat înşelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor
repezi.
16. Erau acoperite de
ghiaţă, zăpada stătea grămadă peste ele;
17. Dar cum se topeşte
zăpada, ele şi seacă şi, cum se încălzeşte, ele
se usucă pe loc.
18. Caravanele se abat din
drumul lor, ele înaintează în pustiu şi se
rătăcesc.
19. Caravanele din Tema
aşteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
20. Şi sunt
uimiţi că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele
puhoaie sunt uimiţi.
21. Aşa aţi fost
şi voi acum pentru mine: Vă scutură spaima şi vă este
frică!
22. Nu cumva v-am zis:
Daţi-mi de pomană şi împărţiţi din averile
voastre pentru mine?
23. Sau
scăpaţi-mă din mâna unui duşman sau
răscumpăraţi-mă din mâna tiranilor?
24. Fiţi
învăţătorii mei şi eu voi tăcea;
lămuriţi-mă unde este păcatul meu!
25. Cât de îmbietoare sunt
cuvintele întregimii sufleteşti! Dar ce judecă judecata care vine de la voi?
26. Cugetaţi voi
să faceţi judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui
deznădăjduit!
27. Voi
năpăstuiţi pe orfan, voi împovăraţi pe prietenul
vostru.
28. Şi acum
întrebaţi şi vă întoarceţi către mine şi în
faţa voastră nu voi spune minciună!
29. Cercetaţi din nou! Nu este
nici o viclenie! Cercetaţi din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30. Este oare vreo
strâmbătate pe limba mea şi cerul gurii mele nu va deosebi el ce
este rău şi ce este amar?
|