CAPITOLUL 23 
Iov mărturiseşte curăţenia cugetului său, lăsându-se la judecata Domnului. 

1. Dar Iov iarăşi a vorbit şi a zis: 
2. "Şi de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire şi totuşi mâna mea de-abia înăbuşe suspinele mele. 
3. O, dacă aş şti unde să-L găsesc! Dacă aş putea să ajung la palatul Lui! 
4. Atunci aş dezvălui înaintea Lui pricina mea şi aş umple gura mea cu învinuiri. 
5. Aş şti atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde şi aş înţelege rostul spuselor Lui. 
6. Şi-ar dezlănţui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta şi m-ar asculta. 
7. El ar lua aminte la omul drept care vorbeşte în fala Lui şi astfel aş fi iertat pe vecie de Judecătorul meu. 
8. Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc! 
9. L-am căutat spre miazănoapte şi n-am dat de El, m-am întors către miazăzi şi nici aici nu L-am văzut! 
10. Dar El cunoaşte şi umbletul meu şi starea mea pe loc şi dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieşi din cuptor curat ca aurul. 
11. M-am ţinut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui şi nu m-am abătut din ea. 
12. De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ţinut ascunse cuvintele gurii Sale. 
13. Dar hotărârea Lui este luată şi cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va şi face. 
14. Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa şi alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său. 
15. Iată pentru ce sunt înspăimântat în faţa Lui. Mă gândesc şi mi-e teamă de El. 
16. Dumnezeu a slăbit inima mea şi Cel Atotputernic m-a îngrozit. 
17. Şi n-am tăcut din pricina întunericului şi din pricina nopţii care a învăluit faţa mea.